Infecția cu Helicobacter la copii: cum afectează mucoasa gastrică și ce complicații pot apărea

Infecția cu Helicobacter pylori afectează peste jumătate din populația lumii. Considerată cea mai comună infecție bacteriană cronică, este adesea dobândită în copilărie, la varste variabile, cel mai adesea în jurul vârstei de 10 ani, și persistă toată viața în absența terapiei de eradicare.[1][2] Modul în care interacționează cu mucoasa gastrică, consecințele imediate și riscurile pe termen lung pe care le implică sunt aspecte esențiale pentru diagnosticarea precoce și gestionarea eficientă a acestei infecții la cei mici. infecția Infectia cu Helicobacter pylori la copii se tratează numai în anumite cazuri cu scheme terapeutice adaptate fiecarei situatii (tratament selectat si personalizat) de catre medicul gastroenterology pediatru.

Helicobacter pylori este o bacterie microaerofilă Gram-negativă, flagelată, care colonizează mucoasa stomacului (și duodenului) și provoacă inflamație cronică la nivel digestiv.[2]

Cel mai adesea, bacteria H. pylori se transmite de la o persoană la alta, mai ales în cadrul aceleiași familii. Un rol important îl joacă transmiterea de la mamă la copil. Principalele căi de transmitere sunt prin saliva, prin lichidul de varsatura și prin contact cu materii fecale contaminate.[2]

Apa contaminată este altă o sursă semnificativă de infecție, deoarece bacteria poate supraviețui în apă pentru o perioadă lungă de timp. De asemenea, unele studii sugerează că anumite alimente, cum ar fi laptele, carnea și legumele, ar putea contribui la transmiterea bacteriei H. pylori.[2]

Infecția cu Helicobacter pylori (H. pylori) afectează mucoasa gastrică printr-o serie de mecanisme complexe care pot duce la inflamație, deteriorare tisulară și, în cazuri grave, la dezvoltarea de ulcere și chiar cancer gastric.[2][3][4]

Ceea ce face H. pylori unică este capacitatea sa de a supraviețui în mediul extrem de acid al stomacului, grație unei enzime pe care o produce, numită urează, ce practic neutralizează acidul gastric. Apoi, flagelii săi îi permit deplasarea către celulele epiteliale gastrice ale gazdei, unde adezinele bacteriene facilitează atașarea și colonizarea cu succes. Ulterior, H. pylori eliberează o serie de proteine efectoare și toxine care contribuie direct la deteriorarea mucoasei gastrice. Printre cele mai studiate se numără citotoxina asociată genei A (CagA) și citotoxina vacuolizanta A (VacA), ambele având potențialul de a altera structura celulară, perturbând funcția celulară și ducând la moartea celulară.[2][3][4] 

De asemenea, infecția cu H. pylori declanșează un răspuns inflamator puternic din partea sistemului imunitar al gazdei, ceea ce poate contribui la deteriorarea suplimentară a țesutului gazdă. Acest ciclu de inflamație și deteriorare continuă duce la dezvoltarea gastritei (inflamației mucoasei gastrice) și, în timp, la ulcere gastrice.[2][3][4]

Infecția cu Helicobacter este asociată cu diverse afecțiuni și complicații. Două dintre ele sunt cele deja menționate mai sus: gastrita și ulcerele gastrice (H. pylori este cea mai comună cauză a ulcerelor gastrice și duodenale). Gastrita antrală (inflamația mucoasei porțiunii inferioare a stomacului) este forma de debut cea mai frecventă la copii.[2][3][4] 

Inflamație cronică poate duce, în timp, la afecțiuni mai grave, cum ar fi gastrita atrofică (o subțiere a mucoasei stomacului) și anumite tipuri de cancer gastric. Printre acestea se numără adenocarcinomul gastric și limfomul MALT gastric, o formă rară de limfom non-Hodgkin. Apariția și evoluția la vârsta copilăriei a unei gastrite atrofice către o formă de leziune premalignă (numită metaplazie intestinală) impune monitorizare atentă pe termen lung, adaptată unui calendar de urmărire stabilit de către medicul gastroenterolog pediatru. Dat fiind rolul său în dezvoltarea cancerului de stomac, Organizația Mondială a Sănătății a clasificat H. pylori drept carcinogen uman (agent cauzator de cancer) încă din 1994. Este important de reținut că marea majoritate a acestor complicații severe apar predominant la vârsta adultă, nu la copii.[5]

Există și unele boli extraintestinale asociate cu H. pylori la copii, cum ar fi anemia feriprivă (anemia prin deficit de fier) inexplicabilă, purpura trombocitopenică imună, purpura Henoch-Schonlein, astmul bronșic, alte boli alergice și bolile inflamatorii intestinale. Unele studii indică existența unei legături între infecția cu H. pylori și deficitul de creștere la copii, în special în ceea ce privește creșterea staturală.[2][3][4]

Majoritatea copiilor infectați cu H. pylori nu prezintă simptome. De obicei, simptomele apar atunci când infecția provoacă gastrită sau un ulcer și pot include:

• dureri abdominale (pot fi persistente sau recurente, au intensitate și durată variabile și adesea apar la câteva ore după masă ori noaptea);
• greață;
• vărsături; 
• dispepsie (indigestie); 
• tulburări de apetit.[1][2][3] 

Aceste simptome pot avea multiple cauze, nu doar infecția cu Helicobacter. Dacă le-ai observat la copilul tău, este indicat să consulți un medic pediatru sau un specialist în gastroenterologie pediatrică.

În general, nu se recomandă testarea de rutină a tuturor copiilor. Testarea este indicată, de obicei, atunci când simptomele sunt persistente ori apar semne ce indică dezvoltarea unor complicații asociate inflamației cronice și deteriorării mucoasei gastrice. Dacă un medic suspectează că H. pylori ar putea fi cauza unor probleme de sănătate, diagnosticul se poate stabili prin diverse analize și investigații, atât invazive, cât și neinvazive (ex: testul rapid la urează, endoscopia digestivă superioară, biopsie gastrică ș.a.).[2][3]

Prevenirea infecției cu Helicobacter pylori la copii se bazează în principal pe o igienă corespunzătoare. Acest lucru include spălarea mâinilor cu apă și săpun înainte de fiecare masă, după utilizarea toaletei și la întoarcerea acasă după ce copilul a fost în locuri publice.[1]

De asemenea, sunt foarte importante spălarea și gătirea corectă a alimentelor înainte de consum, precum și evitarea consumului de apă din surse nesigure și a alimentelor care ar putea fi contaminate.[1]

Infecția cu Helicobacter pylori reprezintă o problemă de sănătate globală cu o prevalență semnificativă, fiind dobândită predominant în copilărie. Această colonizare timpurie a mucoasei gastrice duce la gastrită cronică, însă majoritatea copiilor rămân asimptomatici. Deși complicațiile severe, cum ar fi ulcerul peptic, cancerul gastric și limfomul MALT, sunt rare la copii și se manifestă în principal la vârsta adultă, impactul pe termen lung al infecției cronice este considerabil. Dacă ai observat simptome îngrijorătoare la copilul tău, programează o consultație de specialitate.      

Disclaimer: Acest articol are rol strict informativ și nu poate înlocui vizita la medic. Pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat, adresează-te unui specialist! 

Surse: 

„H. Pylori Infection: Symptoms, Causes & Treatments”, Cleveland Clinic, 28 Aug. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/21463-h-pylori-infection. Accesat la 12 iunie 2025.

Matos, Idalmis Aguilera, et al. „Helicobacter Pylori Infection in Children”, BMJ Paediatrics Open, vol. 4, no. 1, 1 Aug. 2020, pp. e000679–e000679, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7402006/, https://doi.org/10.1136/bmjpo-2020-000679. Accesat la 12 iunie 2025.

Nguyen, Julie, et al. „Helicobacter Pylori Infections in Children”, Antibiotics, vol. 12, no. 9, 12 Sept. 2023, p. 1440, www.mdpi.com/2079-6382/12/9/1440, https://doi.org/10.3390/antibiotics12091440. Accesat la 12 iunie 2025.

Parikh, Nirzar S, and Rajni Ahlawat. „Helicobacter Pylori”, StatPearls Publishing, 8 Aug. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK534233/. Accesat la 12 iunie 2025.

„Helicobacter Pylori (H. Pylori) and Cancer”, National Cancer Institute, 12 Apr. 2023, www.cancer.gov/about-cancer/causes-prevention/risk/infectious-agents/h-pylori-fact-sheet. Accesat la 12 iunie 2025.