Epilepsia este o afecțiune neurologică cronică, adesea diagnosticată în copilărie sau adolescență, caracterizată prin convulsii recurente. Aceste convulsii, cunoscute și sub numele de crize epileptice, pot implica o parte a corpului sau întregul corp, depinzând de zona creierului afectată.[1]
Epilepsia la copii poate avea o serie de cauze diferite, de la afecțiuni generale la leziuni specifice care afectează creierul. De multe ori, cauza exactă poate rămâne necunoscută. Printre cauzele comune ale epilepsiei la copii se numără:
Există și anumiți factori de risc care pot crește șansele ca un copil să dezvolte epilepsie. Printre aceștia se numără:
Uneori, primele simptome ale epilepsiei la copii apar când aceștia sunt încă bebeluși, poate chiar din primele zile de viață, alteori la vârste mai mari sau în adolescență. Depinde ce tip de epilepsie este diagnosticată.[1]
Printre cele mai frecvente simptome ale epilepsiei la copii se numără convulsiile, pierderea stării de conștientă, spasmele musculare, întreruperea bruscă a activității normale, comportamentul anormal, cum ar fi repetarea unor gesturi sau cuvinte, și momente de „absență”. Simptomele pot varia însă în funcție de tipul de crize epileptice despre care este vorba.[1]
Există două tipuri principale de crize epileptice: generalizate sau focale. Crizele generalizate afectează întregul creier și provoacă o pierdere a cunoștinței. Ele pot fi însoțite de o serie de simptome, inclusiv mișcări musculare spasmodice, un tonus muscular crescut sau slăbit și respirație anormală. Crizele focale, pe de altă parte, afectează doar o anumită parte a creierului și pot provoca simptome variate. Aceste simptome pot fi subtile, cum ar fi privirea fixă sau repetarea unui gest, sau pot fi mai evidente, cum ar fi tremurul mâinii sau piciorului.[1][2][3]
Semnele de epilepsie la copii nu sunt întotdeauna ușor de recunoscut, în special atunci când vorbim despre copii de vârstă mai mică sau chiar despre un bebeluș. De aceea, orice comportament neobișnuit ar trebui adus în atenția unui specialist. O consultație la medicul neurolog pediatru vă poate oferi răspunsuri la toate întrebările pe care le aveți![1]
Foarte important este să învățați să gestionați corespunzător crizele de epilepsie și să vă asigurați că cel mic primește sprijinul de care are nevoie.
Aproximativ 70% dintre copiii cu epilepsie au o dezvoltare mentală normală. Cu toate acestea, crizele frecvente pot avea efecte fizice și emoționale importante. Le poate fi afectată, de exemplu, capacitatea de concentrare, ceea ce va afecta și performanța lor școlară. Mulți copii dezvoltă o stimă de sine scăzută, iar frica de a avea o altă criză poate duce la evitarea activităților cu alte persoane și la limitarea practicării sporturilor.[2]
Efectele epilepsiei depind în mare măsură de frecvența și severitatea crizelor, precum și de răspunsul copilului la tratament. Deși epilepsia poate fi o provocare, cu tratament adecvat și sprijin, majoritatea copiilor diagnosticați cu această afecțiune pot duce o viață normală și sănătoasă. Pentru a obține cele mai bune rezultate, este important ca părinții să colaboreze îndeaproape cu echipa medicală pentru a dezvolta și implementa un plan de tratament eficient pentru copil și pentru îmbunătățirea calității vieții.
Nu ignorați potențialele semne de alarmă! Mulți copii au forme ușoare de epilepsie, care dispar după câțiva ani, fără a cauza probleme pe termen lung. În alte cazuri, epilepsia nu se vindecă, simptomele sunt foarte severe și copilul trebuie să medicamente tot restul vieții sale.[2] Este foarte important ca epilepsia la copii să fie diagnosticată corect și ca tratamentul să fie început la timp.
Diagnosticarea epilepsiei la copii implică în primul rând o evaluare clinică detaliată realizată de un medic neurolog pediatru. Acesta va pune întrebări despre cum se manifestă criza epileptică la copil, despre istoricul medical, personal și familial, al acestuia, precum și despre alți factori care ar fi putut cauza criza copilului.[1][3]
Fiți pregătiți să oferiți cât mai multe detalii despre eveniment, inclusiv ce anume a precedat criza, durata acesteia, comportamentul copilului în timpul crizei și cum s-a simțit copilul după.
După identificarea simptomelor, se vor efectua o serie de investigații pentru a determina dacă acestea sunt cauzate de epilepsie. Ele pot include o electroencefalogramă (EEG), care măsoară activitatea electrică a creierului. Acesta este un test esențial în diagnosticarea epilepsiei, deoarece poate revela modele specifice de unde cerebrale asociate cu această afecțiune. În plus, se pot efectua și alte examinări imagistice precum rezonanța magnetică nucleară (RMN) sau tomografia computerizată (CT), care pot detecta orice anomalii structurale în creier.[1][3]
În unele cazuri, medicul specialist în neurologia pediatrică poate cere și alte teste, inclusiv hemoleucograma completă (CBC), teste ale funcției renale și hepatice. O puncție lombară (puncție spinală) poate fi, de asemenea, necesară pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor.[1]
Epilepsia la copii poate fi o afecțiune dureroasă și debilitantă, dar există mai multe opțiuni de tratament disponibile care pot ajuta la gestionarea simptomelor.
Prima linie de tratament pentru epilepsie la copii constă în administrarea de medicamente antiepileptice sau anticonvulsivante. În aproximativ 60% dintre cazuri, crizele se opresc după începerea tratamentului medicamentos. Este însă esențial ca medicamentele să fie luate la timp și conform indicațiilor medicului sub observația căruia se află copilul vostru.[2]
Acestă procedură presupune implantarea în piept, sub piele, a unui dispozitiv mic conectat la nervul vag printr-un electrod. Dispozitivul trimite semnale electrice de-a lungul electrodului către nervul vag, iar acele semnale sunt transmise creierului. Semnalele sunt menite să prevină crizele prin oprirea anumitor tipuri de activitate cerebrală.[2]
În cazuri severe, când simptomele sunt dificil de gestionat sau când alte tratamente nu oferă rezultate, se poate recurge la intervenții chirurgicale ce adesea presupun îndepărtarea țesutului cerebral din zona creierului unde încep crizele epileptice. Rezultatele depinde de cauza epilepsiei și de ce zonă a creierului este afectată.[2]
Alegerea tratamentului potrivit pentru epilepsia la copii depinde de o serie de factori, inclusiv severitatea simptomelor, răspunsul la medicamente și prezența oricăror alte afecțiuni de sănătate. Este importantă colaborarea cu un medic specialist în neurologie pediatrică pentru a dezvolta cel mai eficient plan de tratament pentru fiecare copil în parte.
Epilepsia la copii este o afecțiune complexă, care poate avea diverse cauze și se manifestă prin simptome variate, necesitând un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat. Înțelegerea acestei boli reprezintă primul pas în lupta împotriva ei. Vă așteptăm la o consultație de specialitate la Yuno Clinic!
Bibliografie:
„Epilepsy in Children: Causes, Symptoms, Treatment & Types”, Cleveland Clinic, 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/12252-epilepsy-in-children. Accessed 5 Feb. 2024.
„Epilepsy in Children: Types and Treatment Options”, Institute for Quality and Efficiency in Health Care (IQWiG), 27 Aug. 2020, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK561513/. Accessed 5 Feb. 2024.
„Seizures and Epilepsy in Children”, John Hopkins Medicine, 8 Aug. 2021, www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/epilepsy/seizures-and-epilepsy-in-children. Accessed 5 Feb. 2024.
