Tulburarea de conduită la copii și legătura cu sănătatea mintală

Un copil care devine frecvent agresiv, furios sau pare să ignore regulile poate cauza îngrijorare pentru părinți. De multe ori, aceștia se întreabă: „este o etapă normală de dezvoltare sau semnalul unei probleme reale?” Înțelegerea tulburării de conduită la copii te ajută să recunoști din timp semnele care pot afecta echilibrul emoțional, relațiile din familie și adaptarea la școală.

În cele ce urmează îți vom explica ce implică, mai exact, tulburarea de conduită, cum să identifici simptomele importante, care sunt cauzele posibile și ce soluții practice poți aplica. Parcurge informațiile și află cum să colaborezi eficient cu specialiștii pentru a sprijini dezvoltarea armonioasă a copilului tău.

Tulburarea de conduită descrie o serie de comportamente problematice manifestate în mod repetat, care depășesc simpla încăpățânare specifică vârstei. Un copil cu astfel de dificultăți reacționează agresiv în mod frecvent, sfidează regulile și nu empatizează cu cei afectați de acțiunile sale. Aceste comportamente apar acasă, la școală, printre prieteni sau în spațiul public.

Starea psihică a copiilor afectați se poate deteriora rapid dacă nu intervii din timp. Tulburarea de conduită crește probabilitatea de anxietate, depresie și izolare. Un copil care are frecvent altercații la școală și refuză să își asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni se poate confrunta cu pierderea prieteniilor, ceea ce îi poate afecta încrederea în sine [1][2].

Orice copil se poate răzvrăti uneori, mai ales în preadolescență și adolescență. Totuși, anumite semnale indică o problemă care persistă și merită atenție:

• agresivitate frecventă, fizică sau verbală, față de colegi sau adulți - pot apărea izbucniri violente sau jigniri frecvente;
• distrugere intenționată a bunurilor, vandalism sau comportamente crude față de animale;
• furt sau minciuni repetate pentru obținerea anumitor avantaje;
• ignorarea regulilor sociale - chiul, plecări de acasă, escapade neanunțate;
• indiferență față de suferința celor afectați, lipsă de remușcări [1][2][3].

Diferența majoră dintre episoadele normale și tulburarea de conduită constă în frecvența manifestărilor, durata acestora, gravitatea reacțiilor și consecințele resimțite în viața de familie și la școală.

Anumite manifestări pot fi similare cu cele care apar în cadrul altor afecțiuni, cum ar fi ADHD sau tulburarea de opoziție și sfidare. Doar evaluarea făcută de un psiholog clinician completată de diagnosticul pus de medicul psihiatru pot face distincția între aceste tulburări, pe baza unor criterii clare [1]. 

Tulburarea de conduită nu are o singură cauză. Cercetările arată că pot exista mai mulți factori implicați:

• o parte dintre copii prezintă modificări genetice care influențează reacțiile emoționale sau impulsivitatea;
• dezechilibrele nivelurilor de neurotransmițători de la nivel cerebral pot favoriza comportamentele agresive.

• copiii expuși la abuz fizic sau emoțional, neglijență sau instabilitate familială au un risc crescut să dezvolte tulburare de conduită;
• un stil parental permisiv sau lipsit de consecvență, lipsa supravegherii ori prezența unor modele negative în familie accentuează riscul;
• factorii sociali, precum sărăcia, violența în cartier sau dificultățile de integrare la școală, pot intensifica problemele comportamentale.

Rareori există o singură explicație. De obicei, un copil care are o vulnerabilitate genetică și trăiește într-un mediu tensionat dezvoltă comportamente dificile mai rapid. De exemplu, un copil expus la certuri zilnice acasă și la agresiuni în comunitate poate începe să se manifeste agresiv la rândul lui [1][2][3].

Diagnosticul tulburării de conduită implică mai multe etape și necesită colaborarea între specialiști – psiholog, psihoterapeut și psihiatru pediatric. Pașii tipici de evaluare includ:

• discuții detaliate cu părinții și copilul despre istoricul comportamentelor, momentul apariției și modul în care reacționează la anumite situații;
• observație clinică susținută de completarea unor teste standardizate, validate pentru acest tip de tulburare;
• interviuri cu cadre didactice sau alte persoane relevante din anturajul copilului, pentru a obține o perspectivă completă;
• evaluarea pe baza criteriilor DSM-5, care stabilesc dacă simptomele se mențin peste 6 luni și influențează negativ integrarea socială și școlară.

În unele cazuri, este necesar și un consult medical suplimentar, pentru a exclude diverse afecțiuni medicale care pot influența aceste comportamente [3][4]. Poți afla mai multe despre etapele diagnosticării și consilierii psihologice pentru copii și adolescenți de pe pagina noastră dedicată.

Dacă nu intervii la timp, tulburarea de conduită poate avea efecte serioase asupra vieții copilului:

• crește riscul de tulburare de personalitate antisocială la vârsta adultă;
• apar dificultăți în crearea și menținerea prieteniilor, ceea ce duce la izolare;
• copilul întâmpină probleme cu autoritatea, așadar apar conflicte repetate cu profesori, părinți sau alte persoane adulte;
• rezultatele școlare pot scădea, existând chiar risc de abandon sau exmatriculare, iar notele la purtare se pot înrăutăți considerabil;
• apar comorbidități frecvente: cei afectați pot dezvolta depresie, anxietate sau tulburări de alimentație. Cei afectați pot dezvolta depresie, anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă, consum de substanțe sau tulburări de alimentație. Dacă suspectezi depresie la copil, este important să discuți cât mai curând cu un specialist. 

Toate aceste dificultăți pot face copilul să își piardă încrederea și să întâmpine obstacole în adaptarea socială la vârsta adultă [1][2][3].

Ai un rol foarte important în sprijinirea copilului care nu respectă regulile sau are accese repetate de furie. Iată ce poți face, în colaborare cu specialiștii:

Ai un rol foarte important în sprijinirea copilului care nu respectă regulile sau are accese repetate de furie. Iată ce poți face, în colaborare cu specialiștii:

• psihoterapia cognitiv-comportamentală, adaptată vârstei, ajută copilul să își recunoască emoțiile și să adopte comportamente potrivite;
• terapia de familie și consilierea parentală eficientizează comunicarea acasă și ajută la setarea limitelor;
• în situațiile în care apar simptome severe sau comorbidități, precum depresia sau ADHD, un medic specializat în psihiatrie pediatrică poate indica un tratament medicamentos [3][4]. Pentru sfaturi specializate, discută cu Dr. Maria-Mădălina Bădescu!

• stabilește reguli clare în familie, asigură-te că le aplici consecvent și explică mereu consecințele pentru încălcarea lor;
• folosește recompense pozitive pentru comportamentele adecvate și evită pedepsele umilitoare sau țipetele;
• ascultă cu atenție ce simte copilul și arată că îi validezi emoțiile, fără a aproba comportamentele distructive;
• încurajează-l să ia parte la activități de grup care pun accent pe cooperare și respect, nu pe izolare [1][4];
• caută ajutorul unui psiholog cu experiență în consilierea familială, cum este Iuliana Scutaru.

Adoptă acțiuni concrete pentru a preveni dezvoltarea tulburării de conduită la copil:

• monitorizează orice schimbare notabilă, precum agresivitatea frecventă, tristețea prelungită sau izolarea față de prieteni;
• nu ezita să soliciți ajutorul unui psiholog dacă primești informații îngrijorătoare din partea profesorilor sau a celorlalți părinți;
• creează acasă un climat stabil, bazat pe reguli bine explicate, respect reciproc și sprijin emoțional;
• încearcă să te informezi din resurse medicale de calitate, create special pentru părinți informați.

Tulburarea de conduită la copii implică provocări pentru întreaga familie, dar cu o abordare corectă și sprijinul profesioniștilor, efectele negative pot fi gestionate cu succes. Monitorizează semnele comportamentale, discută deschis cu copilul și ia măsuri încă de la primele dificultăți. Cere sfatul medicului sau psihologului și colaborează cu cadrele școlare pentru a găsi cele mai bune metode de sprijin [1]-[4].

Acest material oferă informații generale și nu înlocuiește consultul medical. Dacă ai nelămuriri sau ai nevoie de o opinie avizată, programează un consult în clinica de pediatrie Yuno!

Surse de informare:

[1] “Conduct Disorder: What It Is, Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 5 Aug. 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/23924-conduct-disorder. Accesat în data de 22 Sept. 2025.

‌[2] “Conduct Disorders: Symptoms, Causes, Diagnosis and Treatment | Nationwide Children’s Hospital.” Nationwidechildrens.org, 2025, www.nationwidechildrens.org/conditions/conduct-disorders. Accesat în data de 22 Sept. 2025.

‌[3]  Mohan, Leena, et al. “Conduct Disorder.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 10 July 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470238/. Accesat în data de 22 Sept. 2025.

[4] Johns Hopkins Medicine. “Conduct Disorder.” Johns Hopkins Medicine Health Library, 2019, www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/conduct-disorder.‌ Accesat în data de 22 Sept. 2025.