Tulburări de creștere la adolescenți: ce sunt și cum le recunoști la timp?

Adolescența este o perioadă asociată cu schimbări rapide de înălțime și greutate. Poate ai sesizat că adolescentul tău este mai scund sau mai înalt decât prietenii săi de aceeași vârstă sau că trece prin pubertate mai repede sau mai lent. Aceste diferențe ridică întrebări importante despre dezvoltarea fizică și necesitatea monitorizării regulate. Descoperă în continuare ce implică tulburările de creștere la adolescenți, cum poți recunoaște semnele și care sunt pașii potriviți pentru a interveni la timp!

Tulburările de creștere apar atunci când dezvoltarea normală a înălțimii sau greutății unui adolescent nu urmează traiectoria obișnuită. Adolescenții, cu vârste între 10 și 19 ani, traversează o etapă marcată de transformări fizice și hormonale. Dacă observi o încetinire sau o accelerare marcată a creșterii față de ceea ce este obișnuit pentru această perioadă, poate fi vorba despre o tulburare de creștere.

De exemplu, dacă un adolescent se menține mult timp la aceeași înălțime sau, invers, crește brusc într-un interval scurt, astfel de schimbări pot indica o problemă medicală ce necesită evaluare. Identificarea rapidă a acestor semne le permite specialiștilor să propună soluții personalizate, astfel încât adolescentul să își mențină sănătatea și să se simtă încrezător în propriul corp [1][2]. Pentru o monitorizare adecvată, poți apela cu încredere la clinica de pediatrie Yuno!

Hormonii influențează în mod semnificativ dezvoltarea corpului. Hormonul de creștere (hGH), testosteronul, estrogenul și hormonii tiroidieni au un impact direct asupra transformărilor cu care se confruntă adolescentul. Atunci când oricare dintre acești hormoni nu „lucrează” corespunzător, pot apărea abateri de la ritmul normal al dezvoltării [1][3].

• Deficitul de hormon de creștere poate încetini creșterea în înălțime a adolescentului pentru o perioadă lungă [3];
• Un exces de hormon de creștere determină o creștere accelerată, uneori cu modificări de structură ale corpului – variantă mai rar întâlnită;
• Hipotiroidismul (funcționarea prea lentă a glandei tiroide) încetinește creșterea și poate întârzia pubertatea. Spre exemplu, o adolescentă cu hipotiroidism nediagnosticat poate avea pubertatea întârziată față de colegele ei [1][2];
• Întârziere constituțională a creșterii și dezvoltării pubertare – varianta normală de tempo lent de dezvoltare (care de obicei urmărește un model parental „moștenit”) cu viteza de creștere moderat redusă și vârsta osoasă întârziată, dar cu recuperare a taliei finale în aria țintă genetică. Nu reprezintă o boală cât o variantă a normalității cu începerea pubertății și implicit a saltului de creștere pubertar puțin mai târziu decât media copiilor de același sex;
• Pubertatea precoce – produce un salt de creștere pubertar la o vârstă mai mică decat pentru majoritatea copiilor, astfel încât creșterea se oprește mai devreme decât vârsta așteptată prin închiderea prematură a cartilajelor de creștere și înălțimea finală este afectată.

• Unele sindroame genetice – cum ar fi sindromul Turner sau acondroplazia – determină o statură mai mică decât a majorității copiilor de aceeași vârstă;
• Adolescenții care au în familie persoane cu statură redusă trebuie urmăriți atent, însă nu orice diferență de înălțime înseamnă automat o tulburare de creștere [1][2].

Nutriția necorespunzătoare sau malabsorbția (de exemplu, în boala celiacă sau fibroza chistică netratate, afecțiunile renale sau metabolice pot afecta dezvoltarea corpului). Inclusiv adolescenții diagnosticați cu obezitate prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta probleme de creștere [1]. Poți afla cum afectează creșterea în greutate sănătatea copiilor din articolul nostru dedicat acestui subiect.

În anumite situații, bolile cronice nediagnosticate sau dezechilibrele nutriționale pot amplifica întârzierile de dezvoltare [1].

Fiecare adolescent se dezvoltă în ritmul propriu, însă anumite semnale nu trebuie ignorate. Recunoașterea din timp a acestora te ajută să acționezi rapid. Observă cu atenție următoarele aspecte:

• Stagnarea sau accelerarea vizibilă a creșterii: dacă adolescentul tău crește mai puțin de 4-5 cm pe an sau, invers, observi o creștere rapidă, aceste schimbări trebuie discutate cu medicul;
• Debut precoce sau întârziat al pubertății: dacă nu apar semne de pubertate după 14 ani la băieți sau după 13 ani la fete, ori dacă aceleași semne apar înainte de 8 ani la fete și 9 la băieți, este recomandat un control medical;
• Caracteristici fizice neobișnuite: de exemplu, trunchiul pare mult mai scurt comparativ cu membrele sau invers, iar adolescentul este semnificativ mai scund sau mai înalt decât media grupei de vârstă;
• Simptome suplimentare de urmărit:
•         Oboseală accentuată;
•         Dureri de cap frecvente;
•         Sete exagerată sau urinări dese;

Schimbări evidente de dispoziție: retragere socială, scăderea stimei de sine sau anxietate [1][2][3].

Modificările bruște de comportament pot avea cauze psihologice sau medicale. Pentru un diagnostic corect al stărilor de anxietate sau al emoțiilor intense asociate cu perioada adolescenței, ia în calcul și o discuție cu specialiștii în consiliere psihologică pentru copii și adolescenți.

Un diagnostic corect necesită implicarea activă a familiei și colaborarea cu personalul medical. Nu ignora schimbările persistente ale ritmului de creștere – cu cât acționezi mai repede, cu atât șansele ca adolescentul să primească sprijinul potrivit cresc semnificativ.

1. Monitorizează regulat înălțimea și greutatea adolescentului: notează valorile periodic și consultă graficele de creștere specifice vârstei și sexului adolescentului;

2. Consultă specialiștii potriviți: medicul pediatru stabilește dacă este nevoie de evaluare suplimentară la endocrinolog, genetician sau consilier psihologic.

2. Efectuează analizele recomandate de specialiști, care pot include:

• Verificarea nivelurilor hormonilor implicați în creștere, pubertate și metabolism;
• O ecografie tiroidiană atunci când se suspectează un dezechilibru la acest nivel;
• O radiografie de pumn pentru a verifica maturizarea oaselor prin estimarea vârstei osoase;
• Teste genetice, la indicația medicului, dacă există suspiciuni privind o cauză ereditară;
• Evaluarea compoziției corporale (InBody) pentru a putea aprecia exact procentul de țesut adipos minim necesar susținerii energetice a creșterii staturale;
• Osteodensitometria, recomandată dacă există bănuieli privind fragilitatea oaselor [1][2][3].

Implică adolescentul în discuții despre aceste demersuri și menține o comunicare deschisă cu medicul de familie și cu specialiștii implicați. Nu încerca autodiagnosticarea și evită tratamentele fără recomandarea medicului!

Fiecare adolescent cu tulburări de creștere are nevoie de o abordare personalizată, adaptată cauzei depistate la evaluare. Medicul sau echipa medicală propune soluții concrete, pe termen scurt și pe termen lung, pentru a susține dezvoltarea sănătoasă.

• Tratament hormonal: se recomandă doar cu prescripția medicului specialist și sub monitorizare atentă. De exemplu, terapia cu hormon de creștere poate ajuta anumite cazuri cu deficit, dar nu se aplică oricui; de reținut faptul că deficitul real de hormon de creștere cu necesar de substituție este rar întâlnit, mai frecvente sunt cauzele în care nutriția nu este adecvată sau există o alta boală sistemică ce „ține” pe loc creșterea;
• Gestionarea bolilor asociate: dacă adolescentul se confruntă cu probleme renale, metabolice sau boli sistemice (fibroza chistică, boala celiacă, etc.) tratamentul acestor afecțiuni poate îmbunătăți ritmul de creștere. Medicul ajustează, eventual, medicația care ar putea influența dezvoltarea fizică;
• Sprijin emoțional: mulți adolescenți devin sensibili la diferențele fizice față de colegi și se pot confrunta cu anxietate sau dificultăți de integrare. Colaborarea cu un psiholog specializat susține starea de bine și consolidează încrederea în sine;
• Monitorizare constantă: medicul de specialitate va revizui periodic tratamentul și va urmări evoluția, pentru a adapta rapid strategia terapeutică dacă apar schimbări. În cele mai multe cazuri, copiii sunt evaluați în echipă multidisciplinară pentru a avea cele mai bune rezultate[1]-[4].

Nu întrerupe tratamentul început fără acordul medicului. Apariția reacțiilor adverse sau observarea unei lipse de progres necesită o reevaluare medicală!

Dacă tulburările de creștere nu sunt diagnosticate la timp, pot apărea consecințe pe termen lung, atât medicale, cât și psihosociale. Este util să cunoști aceste riscuri pentru a lua decizii informate:

• Statură mai mică decât media sau disproporții fizice ce pot afecta postura sau mersul;
• Risc crescut de complicații metabolice, precum diabetul zaharat sau probleme de densitate osoasă;
• Întârzieri ale pubertății sau probleme cu maturizarea sexuală;
• Impact asupra stimei de sine, dificultăți legate de relațiile sociale, anxietate sau episoade depresive.

Amânarea prezentării la medic pentru evaluare poate aduce după sine ieșirea din „fereastra de oportunitate” pentru intervenție. Astfel, dacă așteptarea a fost prea lungă și cartilajele de creștere sunt deja osificate/închise (la fete în jurul vârstei osoase de 14 ani și la băieți în jurul vârstei osoase de 16 ani) creșterea staturală s-a încheiat definitiv fără posibilitate de intervenție. Diagnosticarea și tratamentul început la timp oferă oportunitatea de a limita efectele negative [1]-[4].

Pentru a susține dezvoltarea armonioasă a adolescenților, respectă câteva recomandări ușor de aplicat:

• Monitorizează constant dezvoltarea: stabilește împreună cu adolescentul un interval regulat pentru măsurători ale înălțimii și greutății. Notează evoluția într-un carnețel sau într-o aplicație de monitorizare;
• Fii atent la semnele de alarmă: observă dacă apar modificări de dispoziție, stagnare în creștere sau diferențe vizibile față de colegi;
• Programează un consult la medic: chiar și atunci când nu există simptome evidente, o consultație de rutină la clinica Yuno poate depista din timp eventualele probleme;
• Urmează cu atenție tratamentul recomandat: reevaluările periodice cresc șansele unei dezvoltări sănătoase;
• Oferă suport emoțional: încurajează dialogul deschis în familie. Dacă adolescentul întâmpină dificultăți emoționale, discută cu un specialist în consiliere psihologică.

Disclaimer: Acest articol are un scop strict informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Dacă ai orice îndoială privind dezvoltarea adolescentului, consultă imediat un medic pediatru.

Programează un consult în clinica de pediatrie Yuno pentru o evaluare completă a ritmului de creștere și a stării generale de sănătate!

Surse de informare:

[1] “Growth Disorders in Adolescents.” 2017, www.racgp.org.au/afp/2017/december/growth-disorders-in-adolescents. Accesat în data de 19 Sept. 2025.

‌[2] “Growth Problems” Boston Children’s Hospital, 2025, www.childrenshospital.org/conditions/growth-problems. Accesat în data de 19 Sept. 2025.

‌[3] “Growth Hormone Deficiency (GHD): Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 27 June 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/23343-growth-hormone-deficiency-ghd. Accesat în data de 19 Sept. 2025.

‌[4] Woelfle, Joachim, et al. “The Treatment of Growth Disorders in Childhood and Adolescence.” Deutsches Ärzteblatt International, 1 Feb. 2024, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11002441/, https://doi.org/10.3238/arztebl.m2023.0247. Accesat în data de 19 Sept. 2025.