Lipsa de atenție și concentrare la copii: ce ascund aceste dificultăți?

Atenția și concentrarea joacă un rol extrem de important în dezvoltarea intelectuală și emoțională a copilului. Uneori, însă, părinții observă la copiii lor o lipsă de interes atunci când vine vorba de participarea la activități sau ezitări când trebuie să ducă la bun sfârșit anumite sarcini. Dacă te regăsești în această situație, nu ești singur – aceste provocări apar frecvent și pot ascunde cauze multiple. Un prim pas îl reprezintă recunoașterea acestor manifestări și înțelegerea contextului în care ele apar. Iată mai multe detalii!

Lipsa de atenție și concentrare descrie situația în care un copil nu reușește să-și păstreze interesul asupra unei activități pentru o perioadă adecvată de timp. Acesta poate să abandoneze repede temele, să se oprească din lectură după doar câteva rânduri sau să nu fie atent la instrucțiuni simple. Orice copil trece prin momente de distragere, mai ales dacă activitatea nu îl atrage. Totuși, situația devine îngrijorătoare atunci când manifestările se repetă zilnic, afectează performanța școlară sau relațiile cu familia și prietenii.

Astăzi, copiii se confruntă cu numeroase surse de distragere, cum ar fi ecranele telefoanelor și tabletelor sau zgomotul din mediul de acasă. Astfel de factori pot accentua orice dificultate. Dacă observi că problemele persistă, poate fi util să consulți un specialist [1][2].

Copiii pot manifesta lipsa de concentrare în diferite feluri. Aceștia s-ar putea să:

• întârzie sau să uite să-și termine temele ori sarcinile de acasă;
• piardă frecvent obiecte necesare la școală, precum caiete sau instrumente de scris;
• întrebe de mai multe ori ce au de făcut, chiar dacă li s-a explicat recent;
• se ridice des de la birou fără un motiv clar sau să miște frecvent obiectele din jur;
• pară visători sau absenți în discuțiile cu adulții;
• greșească la exerciții sau lucrări din cauza neatenției [2].

Dacă recunoști astfel de situații și ele se repetă mai multe săptămâni sau luni, discută opțiunile cu un specialist. Acesta este în măsură să recunoască tulburările de comportament la copii și adolescenți și să recomande măsurile adecvate [1][2].

Cauzele dificultăților de atenție variază mult de la un copil la altul. Printre motivele frecvente se numără:

• lipsa odihnei suficiente - un copil obosit poate să reacționeze greu, să devină irascibil și să aibă dificultăți de concentrare;
• stresul sau presiunea emoțională - problemele de acasă, atmosfera tensionată la școală sau perfecționismul crescut pot copleși copilul;
• tulburările de neurodezvoltare -  tulburările precum autismul, ADHD, ADD, dislexia, discalculia, disgrafia, întârzierile mintale pot genera neatenție constantă, dificultăți de concentrare și probleme de organizare zilnică. Pentru a înțelege diferențele dintre ADHD și alte tulburări, poate fi util să discuți cu un specialist în psihiatrie pediatrică;
• un mediu neorganizat - o cameră dezordonată, zgomotele frecvente sau folosirea simultană a mai multor dispozitive influențează în mod direct atenția;
• afecțiunile medicale - problemele de vedere sau auz, dar și alte boli pot reduce capacitatea copilului de a fi atent și prezent.

Identifică posibilele cauze discutând cu copilul și observând mediul în care își desfășoară activitățile. Fiecare caz necesită o abordare individualizată și, la nevoie, o evaluare complexă de specialitate [3].

Toți copiii trec prin perioade în care nu reușesc să se concentreze sau visează cu ochii deschiși – fie că sunt la grădiniță, fie la școală. Însă, atunci când aceste episoade se extind pe o perioadă lungă și apar atât acasă, cât și la școală sau în activități recreative, este posibil să fie vorba de o tulburare de sănătate mintală.

Evaluarea severității, a impactului asupra activităților zilnice și a relațiilor cu familia și colegii se face în cabinetul unui specialist. Acesta poate recomanda investigații suplimentare și te poate îndruma către surse de sprijin. Dacă ai suspiciuni privind autismul, consultă articolul nostru dedicat tulburărilor de spectru autist [2][3].

Identificarea dificultăților de atenție necesită o evaluare obiectivă. Specialistul va parcurge următorii pași:

• o discuție inițială cu părinții și copilul pentru a înțelege contextul și debutul simptomelor;
• observația comportamentului în cabinet, descrieri din mediul social, acasă sau la școală;
• aplicarea unor teste și chestionare validate științific;
• analize suplimentare pentru a elimina alte cauze medicale.

Echipa de evaluare poate include medicul pediatru, psihologul, medicul specializat în psihiatrie pediatrică și, pentru o recuperare și integrare cât mai bune, cadrele didactice [2][3]. 

Atunci când vrei să ajuți copilul la teme sau la organizarea activităților zilnice, ține cont de câteva recomandări:

• stabilește rutine zilnice clare, care includ ore de somn și pauze regulate - ideal ar fi ca acestea să fie afișate ca un program pe perete pentru a fi percepute cât mai clar de copil;
• amenajează un spațiu de lucru ordonat, fără factori de distragere precum telefonul sau televizorul;
• împarte sarcinile mai mari în pași mici, astfel încât copilul să perceapă progresul;
• încurajează mișcarea și pauzele active între activități;
• evaluează și adaptează nivelul de dificultate al temelor: un copil care întâmpină mereu eșecuri își va pierde rapid motivația.

În situațiile în care dificultățile persistă, psihoterapia oferă instrumente pentru a gestiona anxietatea, stările emoționale și comportamentele problematice. Poți explora serviciile de psihoterapie dedicate copiilor și familiilor. În cazuri diagnosticate cu ADHD sau alte tulburări de dezvoltare/din sfera tulburărilor de sănătate mintală, medicul poate recomanda tratament medicamentos, însă doar cu monitorizarea adecvată și informarea completă privind beneficiile și posibilele efecte adverse [1][2][3].

Lipsa implicării la timp poate afecta performanța școlară, relațiile sociale sau încrederea în forțele proprii. Un copil care nu beneficiază de sprijin poate dezvolta anxietate, probleme de conduită sau chiar depresie. Analizează constant semnalele, discută cu familia și profesorii și acționează din timp, dacă observi simptome care te îngrijorează [2][3]. 

• fii deschis la comunicare cu copilul tău și asigură-l că vei căuta soluții;
• solicită ajutorul unui specialist dacă dificultățile persistă sau se agravează;
• colaborează cu școala și specialiștii pentru a crea un mediu sigur și favorabil dezvoltării [1][2][3].

Acest articol are un scop informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Consultă medicul înainte de orice intervenție sau schimbare importantă în stilul de viață sau tratamentul celui mic. Programează un consult în clinica de pediatrie Yuno dacă observi semne îngrijorătoare și dorești sprijin specializat pentru copilul tău!

Surse de informare:

[1] „Attention and Concentration” Oxford Health NHS Foundation Trust, https://www.oxfordhealth.nhs.uk/wp-content/uploads/2014/05/Attention-and-Concentration.pdf. 

[2] „Overactivity and Poor Concentration: Mentally Healthy Schools.” Mentally Healthy Schools, 2019, www.mentallyhealthyschools.org.uk/mental-health-needs/overactivity-and-poor-concentration/. 

‌[3] „Not All Attention Problems Are ADHD” Child Mind Institute, 4 Iun 2025, childmind.org/article/not-all-attention-problems-are-adhd/.