Pavor nocturn (teroare nocturnă): ce este, cum se manifestă și când trebuie să te îngrijorezi?

Orice părinte își dorește ca cei mici să aibă parte de nopți liniștite și odihnitoare. Totuși, uneori apar situații neprevăzute, precum momentele în care copiii se trezesc foarte speriați sau chiar țipând în mijlocul nopții. Dacă ai trecut prin astfel de experiențe, te-ai întrebat, probabil, dacă este vorba despre un simplu coșmar sau despre altceva. Pavorul nocturn, numit și teroare nocturnă, poate stârni confuzie și teamă în familie. Descoperă ce înseamnă pavorul nocturn, cum recunoști simptomele, ce poți face acasă și când este recomandat să ceri ajutor medical, în cele ce urmează!

Pavorul nocturn reprezintă o tulburare de somn din categoria parasomniilor, adică episoade neobișnuite care apar pe timpul somnului. Aceste episoade apar în faza non-REM, cea a somnului profund, spre deosebire de coșmaruri, care apar în faza REM, unde visele sunt mai intense.

Un copil care trece printr-un episod de pavor nocturn se trezește brusc, foarte speriat sau agitat, și rareori își amintește ceva dimineața. În cazul unui coșmar, copilul își amintește evenimentul, poate povesti ce l-a speriat și cere adesea ajutorul adultului [1][2].

Pavorul nocturn apare mai ales la copiii cu vârste cuprinse între 3 și 7 ani, iar conform studiilor, aproximativ 1 din 6 copii trec prin astfel de episoade [2].

Majoritatea copiilor depășesc aceste episoade odată cu adolescența, însă pavorul nocturn poate să apară și la adulți, deși acest lucru este mai rar întâlnit. La adulți, astfel de episoade pot indica alte probleme medicale sau pot fi legate de anxietate ori afecțiuni neurologice. În cazul copiilor, prognosticul este foarte bun, pentru că majoritatea episoadelor dispar de la sine, fără tratament [1][2].

Manifestările tipice de pavor nocturn includ:

• țipete puternice, uneori alarmante pentru părinți;
• agitație intensă, cu mișcări de apărare, încercări de a se ridica sau chiar de a fugi;
• semne fizice precum respirație rapidă, transpirație excesivă, pupile mărite la lumină;
• confuzie vizibilă, privire fixă, imposibilitatea de a purta un dialog logic.

Durata unui astfel de episod variază de la câteva zeci de secunde la 10-15 minute. Copilul nu reacționează la prezența adultului și, dimineața, de obicei nu-și aduce aminte nimic din ce s-a întâmplat. Aceste episoade pot determina și un disconfort emoțional al familiei. Uneori, părinții le confundă cu crizele convulsive sau cu episoade de panica nocturnă, însă există diferențe clare în ceea ce privește reacțiile și memorarea evenimentului. De multe ori, aceste manifestări se pot confunda și cu somnambulismul la copii, ambele tipuri de episoade apărând în aceeași fază de somn [1][2].

Medicii au observat că există o predispoziție genetică pentru pavorul nocturn. Dacă membrii familiei au avut astfel de episoade, copilul are un risc crescut să experimenteze și el manifestări similare. Mai mult de 80% dintre copii cu pavor au rude apropiate care s-au confruntat cu aceeași problemă.

Printre alți factori care pot declanșa sau agrava episoadele se numără:

• oboseala sau un program neregulat de somn. Acestea se întâmplă, uneori, când familia traversează o perioadă stresantă sau copilul începe grădinița ori școala;
• stresul sau evenimentele noi din viața copilului;
• febra sau anumite infecții;
• apneea în somn, unele migrene;
• situațiile tensionate din familie sau schimbările bruște de rutină [1][2][3].

Unii copii care au episoade de enurezis nocturn, adică urinat involuntar în somn, pot experimenta mai des pavor nocturn. De asemenea, există o asociere destul de frecventă cu somnambulismul sau alte tipuri de parasomnii [4].

Diagnosticul de pavor nocturn se bazează pe discuția detaliată cu părintele și analiza descrierii episodului. De cele mai multe ori, medicul nu are nevoie de teste complicate, ci doar de o descriere exactă a comportamentului copilului pe timpul nopții.

Dacă situația pare complicată sau există semne că ar putea fi vorba despre o altă afecțiune, cum este epilepsia, medicul poate sfătui familia să facă investigații suplimentare. Un exemplu este polisomnografia cu EEG, care implică monitorizarea somnului și înregistrarea activității cerebrale.

Uneori, cazurile mai complexe necesită evaluări interdisciplinare [1][2][3]. Pentru detalii practice despre cum decurge o astfel de consultație poți discuta cu un specialist în psihiatrie pediatrică!

Dacă te confrunți cu un episod de pavor nocturn la copil, menține calmul și încearcă să îi asiguri siguranța. Nu încerca să îl trezești forțat, deoarece acest lucru poate fi stresant pentru el. Urmărește aceste recomandări:

• stai alături de copil, fără să faci gesturi bruște;
• asigură-te că nu se poate lovi de mobilier;
• oferă-i liniște și așteaptă ca episodul să treacă natural;
• discută mai târziu cu medicul despre cele observate.

Pentru a preveni alte episoade, poți aplica următoarele strategii:

• respectă un program de somn constant. Este recomandat ca cel mic să aibă aceeași oră de culcare și trezire în fiecare zi;
• încurajează activitățile relaxante înainte de somn, precum cititul sau o baie caldă;
• redu expunerea la ecrane cu cel puțin o oră înainte de culcare;
• încearcă să diminuezi stresul zilnic prin rutine familiare și susținere emoțională.

Dacă episoadele persistă sau sunt frecvente, medicul poate sugera terapie comportamentală și, foarte rar, tratament medicamentos adaptat [1][2]. În anumite cazuri, sprijinul unui specialist în psihiatrie pediatrică din echipa medicală Yuno Clinic ajută la identificarea și gestionarea factorilor emoționali sau comportamentali.

Majoritatea episoadelor de pavor nocturn nu impun tratament medical urgent. Totuși, este recomandat să programezi un consult la medic dacă:

• apar episoade frecvente, de mai multe ori pe săptămână, timp de câteva luni;
• copilul se rănește sau există risc de accidentare în timpul episoadelor;
• starea copilului pe timpul zilei se schimbă; copilul devine obosit, anxios, hiperactiv sau are dificultăți de concentrare;
• apar și alte manifestări, cum ar fi pierderea conștienței sau convulsii.

Un specialist cu experiență în neurologie pediatrică sau psihiatrie pediatrică poate decide dacă sunt necesare investigații suplimentare și care este cea mai potrivită abordare pentru copil și familie [1][2][3]. 

Acest articol furnizează informații cu scop educativ și nu înlocuiește vizita la medic. Cere sfatul unui specialist dacă vrei să gestionezi episoadele de pavor nocturn sau observi modificări ale comportamentului copilului. Programează un consult în clinica de pediatrie Yuno pentru a discuta cu un specialist despre somnul și sănătatea copilului tău!

Surse de informare:

[1] „Night terrors and nightmares.” Nhs.uk, Oct. 2017, www.nhs.uk/conditions/night-terrors/. 

‌[2] „Night Terrors.” WebMD, 31 Dec. 2006, www.webmd.com/sleep-disorders/night-terrors. 

‌[3] „Night Terrors: What They Are, Causes, Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 29 Mai 2024, my.clevelandclinic.org/health/diseases/night-terrors.

‌[4] Ferrara, Pietro, et al. „Medical Comorbidity of Nocturnal Enuresis in Children.” Indian Journal of Nephrology, vol. 29, no. 5, 1 Ian. 2019, pp. 345–345, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6755928/, https://doi.org/10.4103/ijn.ijn_319_18.