Prematuritate - cauze, simptome și tratament

Medicii definesc nașterea prematură ca fiind orice naștere care are loc înainte de 37 de săptămâni de sarcină. În funcție de vârsta gestațională, prematuritatea se împarte în mai multe categorii:

• prematuritate tardivă: 34–36 de săptămâni;
• prematuritate moderată: 32–33 de săptămâni;
• prematuritate severă: 28–31 de săptămâni;
• prematuritate extremă: sub 28 de săptămâni.

Această clasificare nu este doar teoretică. Ea ghidează deciziile medicale și tipul de monitorizare necesar. De exemplu, un copil născut la 35 de săptămâni poate avea doar dificultăți temporare de alimentație și reglare a temperaturii, în timp ce unul născut la 29 de săptămâni poate avea nevoie de suport respirator și supraveghere în terapie intensivă neonatală.

Plămânii, creierul, ficatul și sistemul digestiv continuă să se maturizeze până aproape de termen. De aceea, fiecare săptămână câștigată în sarcină contează [1][2][3].

În majoritatea cazurilor, prematuritatea apare ca urmare a unei combinații de factori. Uneori cauza este clară. Alteori, travaliul începe spontan, fără un motiv evident.

Anumite afecțiuni cresc riscul de naștere prematură:

• infecții urinare sau vaginale netratate;
• preeclampsia (hipertensiune asociată sarcinii, însoțită de afectarea unor organe);
• diabet gestațional sau preexistent;
• boli cardiace sau renale cronice.

De exemplu, o infecție urinară aparent banală, netratată la timp, poate declanșa contracții premature. De aceea, controalele prenatale regulate și analizele recomandate de obstetrician sunt importante.

Fumatul, consumul de alcool sau droguri cresc riscul de complicații. Vârsta sub 17 ani sau peste 35 de ani, precum și stresul intens, pot influența evoluția sarcinii.

Sarcina multiplă (gemeni sau tripleți) se asociază frecvent cu nașterea înainte de termen. Un interval mai mic de 18 luni între două sarcini poate lăsa corpul fără timp suficient pentru refacere.

Problemele colului uterin, cum este incompetența cervicală (col care se scurtează sau se deschide prea devreme), sângerările în sarcină, placenta praevia sau dezlipirea prematură de placentă pot impune intervenții rapide.

Există situații în care echipa medicală decide să provoace nașterea înainte de termen pentru a proteja mama sau copilul. De exemplu, în preeclampsia severă sau în caz de suferință fetală, continuarea sarcinii poate deveni mai riscantă decât nașterea. Decizia se ia individual, pe baza evaluării obstetricale și neonatale [1][2].

Dacă ești însărcinată și nu ai ajuns la 37 de săptămâni, acordă atenție următoarelor semne:

• contracții regulate, la intervale de 10 minute sau mai des;
• presiune pelviană intensă;
• durere lombară persistentă;
• crampe abdominale similare celor menstruale;
• modificarea scurgerilor vaginale (apoase, cu sânge sau mucus abundent);
• ruperea membranelor, cu scurgere de lichid.

Dacă observi aceste simptome, contactează imediat medicul sau mergi la spital!

Medicul va evalua colul uterin, va efectua ecografie pentru măsurarea lungimii acestuia și va monitoriza contracțiile și ritmul cardiac fetal. Uneori se fac teste pentru infecții sau analize suplimentare. Intervenția rapidă poate amâna nașterea sau poate pregăti echipa medicală pentru îngrijirea imediată a copilului [1][2][3].

Aspectul depinde de vârsta gestațională. Cu cât nașterea are loc mai devreme, cu atât diferențele sunt mai vizibile. Copiii foarte prematuri pot avea:

• greutate mică la naștere;
• piele subțire, roșiatică, prin care se văd vasele de sânge;
• tonus muscular redus;
• reflexe de supt și înghițire insuficient dezvoltate;
• dificultăți în menținerea temperaturii corporale.

Plămânii imaturi pot duce la sindrom de detresă respiratorie, deoarece lipsește surfactantul – substanța care menține alveolele deschise. Unii copii prezintă episoade de apnee (pauze în respirație). Copiii născuți după 34–35 de săptămâni, fără complicații, pot necesita doar supraveghere de scurtă durată și sprijin pentru alimentație. Externarea se face atunci când copilul respiră fără suport, își menține temperatura și se alimentează eficient [1][2].

Nu toți copiii prematuri dezvoltă complicații. Riscurile cresc odată cu scăderea vârstei gestaționale și a greutății la naștere.

Printre cele mai frecvente se numără:

• sindromul de detresă respiratorie;
• infecții neonatale (sepsis, pneumonie);
• hemoragie intraventriculară (sângerare în creier);
• enterocolită necrozantă (inflamație severă a intestinului).

Hemoragia cerebrală poate influența dezvoltarea neurologică și necesită urmărirea de către un medic neurolog.

Unii copii pot avea probleme cardiace, inclusiv persistența canalului arterial sau alte malformații cardiace congenitale, care necesită evaluare cardiologică.

Pe termen lung, pot apărea:

• întârzieri în dezvoltarea motorie sau cognitivă;
• paralizie cerebrală;
• epilepsie;
• tulburări de atenție;
• probleme de vedere, inclusiv retinopatie de prematuritate;
• tulburări de auz;
• displazie pronho-pulmonară (dezvoltare incompletă a plămânilor);
• boală metabolică osoasă asociată prematurității (oase fragile pentru că nu au reușit să acumuleze suficient calciu și fosfor în timpul sarcinii).

În unele cazuri, hemoragia cerebrală severă poate duce la acumulare de lichid în creier, situație cunoscută drept hidrocefalie la copii, care necesită tratament neurochirurgical. Prognosticul depinde de mai mulți factori: vârsta gestațională, greutatea la naștere, complicațiile asociate și calitatea îngrijirii primite [1][2][3].

Creierul se dezvoltă intens în ultimele săptămâni de sarcină. Nașterea înainte de termen poate întrerupe acest proces. Un consult la medicul specializat în neurologie pediatrică ajută la identificarea timpurie a eventualelor întârzieri. Medicul evaluează tonusul muscular, reflexele, controlul capului, postura și achizițiile motorii.

Un concept important este vârsta corectată. Până la 2 ani, dezvoltarea se raportează la această vârstă, nu la cea cronologică. De exemplu, dacă un copil s-a născut cu 8 săptămâni mai devreme și are 6 luni, medicul îl va evalua ca pe un copil de 4 luni.

Tratamentul începe uneori înainte de naștere. Dacă există risc de travaliu prematur, medicul poate administra corticosteroizi pentru a accelera maturarea pulmonară a fătului. În anumite situații, se folosesc medicamente care reduc temporar contracțiile, pentru a câștiga timp. După naștere, îngrijirea depinde de starea copilului:

• suport respirator (CPAP sau ventilație);
• administrare de surfactant;
• nutriție prin sondă sau intravenos;
• antibiotice, dacă există suspiciune de infecție;
• monitorizare continuă a funcțiilor vitale.

Echipa neonatală urmărește evoluția zilnic și adaptează intervențiile [1][2].

Nu toate cazurile pot fi prevenite. Totuși, poți reduce riscul prin:

• controale prenatale regulate;
• tratarea infecțiilor la timp;
• renunțarea la fumat și alcool;
• monitorizarea tensiunii și glicemiei;
• respectarea recomandărilor obstetricianului.

Dacă ai avut anterior o naștere prematură sau ai col uterin scurt, medicul poate recomanda monitorizare suplimentară și tratament preventiv [1][2].

După externare, respectă programul de controale. Medicul neonatolog și, ulterior, medicul pediatru vor urmări creșterea, dezvoltarea și eventualele semne de alarmă.

Menține poziția pe spate în timpul somnului. Evită expunerea la persoane bolnave și respectă schema de vaccinare stabilită de medic. Observă comportamentul copilului. Dacă apar semn precum dificultate respiratorie, refuz persistent al alimentației, letargie sau convulsii, solicită ajutor medical imediat!

Sprijinul emoțional contează. Cere ajutor atunci când simți că oboseala sau anxietatea te copleșesc [1][2][3].

Durata internării depinde de vârsta gestațională și de complicații. În general, copilul rămâne în spital până când respiră independent, se alimentează eficient și ia constant în greutate. Unii copii pot merge acasă aproape de data probabilă a nașterii.

Evaluează progresul raportat la vârsta corectată. Dacă ai îndoieli legate de tonus, mișcare, limbaj sau interacțiune, discută cu pediatrul și solicită o evaluare neurologică.

Majoritatea copiilor prematuri au dezvoltare cognitivă normală, mai ales cei născuți după 32–34 de săptămâni. Riscul de dificultăți crește la vârste gestaționale foarte mici sau în prezența complicațiilor neurologice. Monitorizarea timpurie ajută la intervenție promptă.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește vizita la medic. Pentru decizii individuale, discută cu medicul obstetrician, neonatolog sau pediatru.

Programează un consult în clinica de pediatrie Yuno pentru evaluarea și monitorizarea copilului tău!

Surse de informare:

[1] “Premature Birth - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2025, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/premature-birth/symptoms-causes/syc-20376730. Accesat în data de 18 Mar. 2026.

‌[2] “Preterm Birth: Premature, Causes, Symptoms & Complications.” Cleveland Clinic, 15 Feb. 2021, my.clevelandclinic.org/health/diseases/21479-premature-birth#symptoms-and-causes. Accesat în data de 18 Mar. 2026.

‌[3] “Preterm Birth.” Who.int, World Health Organization: WHO, 10 May 2023, www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/preterm-birth. Accesat în data de 18 Mar. 2026.