Tot ce trebuie să știi despre purpura Henoch-Schönlein la copii: cauze, riscuri și tratament

Purpura Henoch-Schönlein poate ridica multe semne de întrebare pentru orice părinte care observă pete neobișnuite pe pielea copilului, asociate cu simptome digestive și alte semne [1]. În continuare, vei descoperi ce înseamnă, mai exact, diagnosticul de purpură Henoch-Schönlein, de ce apare mai ales la copii, ce simptome să urmărești, precum și pașii potriviți pentru diagnostic și tratament. Iată mai multe detalii!

Purpura Henoch-Schönlein reprezintă o inflamație a vaselor de sânge mici de la nivelul pielii, articulațiilor, rinichilor și intestinelor. Atunci când aceste vase de sânge se inflamează și sângerează, apare o iritație roșiatică la nivelul pielii, numită purpură.

Statisticile arată că majoritatea copiilor diagnosticați cu această afecțiune au vârste sub 10 ani. Acest lucru se poate datora faptului că sistemul imunitar al copiilor este mai activ decât cel al adulților și poate reacționa disproporționat la anumiți factori. Recunoașterea simptomelor precoce și adresarea lor împreună cu medicul ajută la prevenirea complicațiilor [1][2].

Purpura Henoch-Schönlein nu se transmite de la un copil la altul și nu are caracter ereditar. Apariția bolii implică un răspuns imun anormal la stimuli externi. Printre factorii identificați cel mai des se numără:

• infecțiile virale și bacteriene, cum ar fi răceala, infecțiile cu streptococ sau varicela. Acestea apar înaintea bolii la aproximativ jumătate dintre copii;
• anumite medicamente, inclusiv unele antibiotice sau antiinflamatoare;
• alergiile alimentare sau reacțiile la diverse alimente;
• expunerea la frig sau mușcăturile de insecte.

În multe cazuri, nu se poate identifica un factor clar [1][2][3]. Dacă vrei să afli mai multe detalii despre cum reacționează sistemul imunitar al copiilor și ce afecțiuni pot apărea citește articolul nostru despre bolile autoimune la copii!

Cei mai frecvent afectați sunt copiii cu vârste cuprinse între 3 și 10 ani. Băieții se confruntă cu această afecțiune mai frecvent decât fetele. Boala apare des în lunile reci și primăvara, perioada în care infecțiile respiratorii sunt mai frecvente.

Nu s-a observat o influență a zonei geografice sau a mediului urban/rural. Totuși, un copil care a trecut de curând printr-o infecție virală sau bacteriană poate fi mai susceptibil [1][2][3].

Semnele bolii variază, însă există simptome care apar cel mai des. Iată la ce să fii atent:

• erupția cutanată – pete roșii-violacee, bine delimitate, apar de obicei pe picioare și fese, ocazional pe brațe sau trunchi;
• dureri sau umflături ale articulațiilor – genunchii și gleznele pot deveni sensibile, umflate;
• durere abdominală – înainte de erupția pe piele, poate apărea disconfort abdominal, greață sau vărsături. Un copil care se plânge frecvent de dureri de burtă și are pete roșii pe picioare ar trebui evaluat de medicul pediatru;
• modificări urinare – urina poate avea o culoare roșcată, iar investigațiile pot identifica sânge sau proteine în urină [1][3].

Mergi urgent la medic dacă observi:

• dureri abdominale intense, care nu cedează la analgezicele uzuale;
• sânge în scaun sau urină;
• umflarea rapidă a picioarelor sau modificarea stării de conștiență;
• orice simptom neurologic (agitație, somnolență neobișnuită, convulsii) [1][2][4].

Medicii confirmă diagnosticul pe baza simptomelor principale și a examenului clinic. De regulă, nu sunt necesare teste complexe pentru confirmare, dar se pot face analize pentru a exclude alte afecțiuni sau pentru a monitoriza funcția rinichilor.

Pași obișnuiți pentru diagnosticare:

1.examinarea clinică – medicul verifică dacă există cele patru semne principale: purpură cutanată, dureri articulare, disconfort abdominal și afectare renală;

2.analize de sânge – sunt necesare pentru a exclude infecțiile asociate și pentru a monitoriza funcția renală;

3.ecografia abdominală– poate arăta complicații digestive sau renale, mai ales în caz de dureri abdominale;

4.biopsia – se indică doar în cazurile în care semnele bolii nu sunt clare sau când trebuie să se excludă alte tipuri de vasculită [1][2].

În funcție de simptomele copilului, poate fi nevoie de colaborarea cu medici specializați, precum medicul pediatru sau gastroenterolog. Poți găsi astfel de specialiști în echipa medicală Yuno Clinic.

Majoritatea copiilor trec prin această boală fără să necesite tratamente avansate. Managementul afecțiunii presupune următoarele:

• repaus la pat și hidratare, pentru controlul simptomelor generale;
• medicamente pentru durere, doar la indicația medicului și în doza recomandată;
• corticosteroizi administrați pe termen scurt, la recomandarea medicului, doar dacă durerile articulare devin foarte severe;
• spitalizarea, atunci când copilul nu poate fi monitorizat corespunzător acasă sau apar complicații digestive ori renale care necesită tratament intensiv [1][2][3].

Respectă instrucțiunile profesioniștilor și discută cu un specialist în gastroenterologie pediatrică pentru tratarea problemelor digestive severe.

Supravegherea medicală constantă este importantă și după remiterea simptomelor inițiale. Majoritatea copiilor se recuperează complet. Totuși, monitorizarea funcției renale trebuie continuată cel puțin 6-12 luni.

Posibile complicații:

• afectarea funcției renale, cu modificări persistente ale urinei sau hipertensiune;
• probleme digestive grave, precum invaginația intestinală, care impune intervenție rapidă.

Dacă observi dificultăți la urinare sau simptome noi, anunță imediat medicul curant. Riscul de complicații este redus, dar necesită vigilență în primele luni după episod [1][4]!

Recuperarea completă permite întoarcerea copilului la activități normale, inclusiv la școală și sport, cu acordul medicului. Nu se impune schimbarea regimului alimentar, dar este indicat să discuți orice nelămurire cu pediatrul înainte de reluarea vaccinărilor sau a diverselor medicamente [1][2][4].

Nu, această afecțiune nu se transmite de la un copil la altul [5].

Nu există măsuri specifice de prevenție, dar monitorizarea și tratarea rapidă a simptomelor pot reduce riscul complicațiilor [1][2].

Majoritatea copiilor se recuperează complet în 4 săptămâni, dar monitorizarea funcției renale trebuie continuată până la 6-12 luni [5].

Atunci când apar dureri abdominale severe, complicații renale sau copilul nu poate fi monitorizat acasă [1][2].

Da, aproximativ 1 din 3 copii pot avea episoade recurente. Acestea sunt, de obicei, mai ușoare decât primul episod și dispar mai rapid [5].

Recurența se manifestă prin apariția din nou a petelor roșii-violacee pe piele sau a durerilor articulare. Rareori, pot reapărea și simptomele digestive ușoare [1][5].

Acest articol are un rol strict informativ. Dacă ești îngrijorat cu privire la starea de sănătate a copilului tău, programează un consult în clinica de pediatrie Yuno pentru evaluare și îndrumare profesională!

Surse de informare:

[1] „Henoch-Schonlein Purpura - Symptoms & Causes” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/henoch-schonlein-purpura/symptoms-causes/syc-20354040. 

‌[2] Watson, Stephanie. „Henoch Schonlein Purpura (IgA Vasculitis).” WebMD, 14 Iul 2011, www.webmd.com/skin-problems-and-treatments/henoch-schonlein-purpura-causes-symptoms-treatment. 

[3] Roache-Robinson, Porsha, et al. „IgA Vasculitis (Henoch-Schönlein Purpura).” Nih.gov, StatPearls Publishing, 26 Sept. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537252/. 

‌[4] „Henoch-Schönlein Purpura (HSP).” Nhs.uk, Oct. 2017, www.nhs.uk/conditions/henoch-schonlein-purpura-hsp/. 

[5] „Henoch-Schönlein Purpura (HSP).” Rch.org.au, 2018, www.rch.org.au/kidsinfo/fact_sheets/Henoch_Schonlein_Purpura_HSP/.