Tulburările de creștere reprezintă una din cele mai nediagnosticate afecțiuni ale copilului de la naștere și până la vârsta pubertară. De cele mai multe ori este vorba de așa-numitele “credințe populare” conform cărora copilul va creste sau se va dezvolta mai târziu. Deși uneori se întâmplă acest lucru, România rămâne una din țările cu cel mai ridicat procent de copii cu hipostatură datorită absenței tratamentului de specialitate efectuat la timp, adică până la instalarea pubertății.
Ce este hipostatura
Statura joasă sau hipostatura este o caracteristică fizică individuală care poate avea consecințe asupra sănătății și stimei de sine. Deși statura joasă poate fi în mare parte genetică, este important să înțelegem că există mai mulți factori și soluții atunci când vine vorba de diagnostic și tratament.
Hipostatura poate fi:
•Expresia normală a potențialului genetic – rata de creștere normală
•Rezultatul unei condiții care determină deficit de creștere – rată de creștere sub limita normal.
În acest articol, vom lua în considerare aspectele medicale și psihosociale și vom explora modul în care medicii pot contribui la evaluarea și gestionarea staturii mici.
Cauzele hipostaturii și diagnostic
Printre principalele Cauze ale hipostaturii sau staturii joase se regăsesc:
- Statură mică familială. Dar este de menționat faptul că nu este obligatoriu copilul să semene cu părinții. Dacă părinții au statură joasă, copilul/copii lor pot avea un ritm de creștere normal.
- Întârziere constituțională în creștere,
- Diverse boli și afecțiuni: boli cronice și afecțiuni ale sistemului nervos, circulator, digestiv, respirator, hepatic, renal,
- Malnutriția – cea mai frecvența cauza de hipostaturalitate,
- Nanismul psihosocial,
- Boli genetice: Turner, Down, Noonan, Russell-Silver, Prader-Willi, mutații SHOX,
- Afecțiuni endocrinologice: hipotiroidism, deficit hormon creștere, exces de glucocorticoizi și androgenic,
- Defecte țesuturi țintă: deficit de creștere intrauterin; greutate naștere <2,5 kg la termen sau prematuri care sunt mici pentru vârstă gestațională (SGA) o Patologii osteo-articulare: acondroplazia, hipocondroplazia.
Aceste tulburări își fac debutul în prima parte a copilăriei, dar sunt de obicei observate cu întârziere de părinți.
Diagnosticul trebuie făcut cât mai devreme pentru a putea profita de fereastra terapeutică avută la dispoziție până la închiderea cartilajelor de creștere.
Orice mică suspiciune există, este necesară o evaluare care să certifice sau să infirme suspiciunea și îngrijorarea părinților.
Sugarii si copiii mici sunt cântăriți și măsurați în cursul evaluărilor standard de către medicul currant pediatru. Medicul poate compara creșterea copilului cu tabele standard de înălțime-greutate. Creșterea staturală sau înălțimea copilului se măsoară în poziție culcată în primii doi ani de viață, apoi în ortostatism cu ajutorul taliometrului. De cele mai multe ori, astfel de tabele vor fi încredințate părinților pentru a măsura fiecare creștere în înălțime și greutate. Este importantă monitorizarea constantă pentru identificarea ratei de creștere și identificarea la timp atunci când aceasta este mult mai înceată decît anterior.
Viteza de creștere este rapidă în primele luni de după naltere, apoi încetinește, astfel încât greutatea la naștere se dublează în primele patru luni, se triplează până la vârsta de 12 luni, dar nu se cvadrupleaza până la 24 de luni. Creșterea continua apoi într-un ritm lent până cu puțin timp înainte de pubertate (între aproximativ 9 și 15 ani), atunci când are loc o perioada de creștere rapidă.
Primul pas în diagnosticarea staturii joase este o evaluare medicală detaliată de către un medic, cum ar fi un specialist în pediatrie, endocrinologie, neurologie sau genetică medicală. Medicii vor evalua factorii de mediu și genetici care pot contribui la statura joasă.
Pentru a determina cauza care stă la baza staturii joase a copilului, medicul poate prescrie analize de sânge pentru a evalua nivelurile hormonale, inclusiv hormonul de creștere și hormonul tiroidian. De asemenea, se pot face radiografii pentru a se evalua dezvoltarea osoasă prin radiografia de pumn. Aceste investigații ajută la stabilirea unui diagnostic precis și la determinarea tratamentului corect.