Encefalita (inflamația creierului) la copii: simptome și diagnosticare

Encefalita, sau inflamația creierului, este o afecțiune rară, dar gravă, care poate afecta copiii de orice vârstă. Deși simptomele pot fi subtile la început, o intervenție medicală rapidă este esențială pentru a preveni complicațiile severe și a asigura o recuperare cât mai bună [1]. Descoperă cum poți recunoaște simptomele, cum se confirmă diagnosticul și ce poți face pentru a crește șansele de recuperare ale micuțului tău, în cele ce urmează!

Encefalita este o inflamație acută a creierului, care apare, cel mai adesea, pe fond infecțios. În unele cazuri, aceasta poate afecta și meningele, adică învelișul care protejează creierul, producând așa-numita meningoencefalită.

La copii, această afecțiune are o evoluție mai rapidă decât în cazul adulților, simptomele putând progresa în interval de câteva ore. Un diagnostic rapid este crucial pentru a evita deteriorarea țesutului cerebral și apariția unor complicații neurologice pe termen lung, cum ar fi problemele de memorie sau dificultățile de vorbire [1][2].

Cea mai frecventă cauză a encefalitei la copii este infecția virală. Virusurile pot ajunge la creier pe cale sanguină, după o infecție inițială în altă parte a corpului, cum ar fi sistemul respirator. Printre virusurile care pot provoca encefalită se numără:

• virusul Herpes Simplex (HSV): cel mai adesea, este vorba de tipul 1, același care cauzează herpesul oral, dar și virusul herpetic de tip 2, care provoacă herpesul genital, poate cauza encefalită herpetică la nou-născuți;
• virusul varicelo-zosterian: același virus care provoacă varicela poate duce, în cazuri rare, la apariția encefalitei. Din acest motiv, este important să acorzi atenție simptomelor, chiar și după o infecție aparent banală;
• arbovirusurile: acestea sunt transmise prin înțepătura de țânțari sau căpușe și sunt mai frecvente în anumite regiuni geografice;
• virusurile specifice copilăriei: rujeola, oreionul și rubeola, boli care sunt, în prezent, rare datorită vaccinării, pot fi cauze ale encefalitei secundare, care apare ca o complicație post-infecțioasă.

Alte cauze posibile:

• reacțiile autoimune, în care sistemul imun atacă structura cerebrală;
• infecțiile bacteriene sau fungice;
• expunerea la anumite toxine;
• reacțiile alergice severe.

Copiii sub 5 ani, cei care locuiesc sau călătoresc în zone cu risc crescut și copiii cu imunitate scăzută ar trebui urmăriți atent [1][2][3]!

Simptomele pot varia în funcție de vârstă, cauza infecției și reacția propriului sistem imunitar.

Primele semne posibile:

• febră ridicată, de obicei peste 38,5°C;
• durere intensă de cap, fotofobie
• vărsături;
• iritabilitate extremă și plâns continuu sau, dimpotrivă, apatie la copiii mici;
• oboseală accentuată sau stare de somnolență;
• alterarea episoadelor de somnolență/agitație;
• coprolalie în cazul copiilor mari.

• confuzie și dificultăți de orientare în timp sau spațiu;
• convulsii;
• tulburări de vorbire sau lipsa reacțiilor la stimuli;
• slăbiciune la nivelul mâinilor sau picioarelor.

• lipsa reacției la stimuli sau imposibilitatea de trezire chiar și la stimuli puternici;
• sensibilitate crescută la lumină și la sunete;
• rigiditate la nivelul cefei și gâtului;
• mișcări necontrolate ale brațelor sau picioarelor;
• convulsii repetate [1][2][3].

Diagnosticul de encefalită virală sau de altă natură este complex și se bazează pe o combinație de evaluări clinice și teste de specialitate. Medicul va începe cu o anamneză detaliată și cu un examen fizic, căutând semne neurologice. Ulterior, pot fi recomandate următoarele investigații:

• analize de laborator: testele de sânge, urină și scaun pot ajuta la identificarea agenților patogeni responsabili. O puncție lombară, prin care se prelevează o mostră de lichid cefalorahidian, este adesea necesară. Analiza acestui lichid poate detecta inflamația și prezența anumitor virusuri sau bacterii;
• investigații imagistice: un RMN (rezonanță magnetică nucleară) sau un CT (tomografie computerizată) pot oferi imagini detaliate ale creierului și pot facilita identificarea zonelor inflamate;
• electroencefalograma(EEG): acest test măsoară activitatea electrică a creierului și poate depista anomalii specifice encefalitei [1][2].

Tratamentul encefalitei se bazează, în general, pe medicație antiinflamatorie antivirală, administrată intravenos, și pe terapie de susținere, care include controlul febrei, al convulsiilor și menținerea hidratării. Acesta se stabilește de către un medic specializat în neurologie pediatrică, boli infecțioase sau, în cazuri severe, de către specialistul în terapie intensivă. 

Procesul de recuperare poate fi lung și necesită răbdare și perseverență. Unii copii se recuperează complet, în timp ce alții pot rămâne cu sechele după encefalită. Recuperarea poate include:

• kinetoterapie pentru a îmbunătăți forța musculară și a recâștiga mobilitatea;
• logopedie pentru a reabilita funcțiile de vorbire și de înghițire, afectate de boală;
• consiliere psihologică pentru a gestiona tulburările de memorie, dificultățile de învățare sau schimbările de comportament [1][2][3].

Chiar și după externare, monitorizarea medicală constantă este importantă pentru a urmări evoluția copilului. Echipa medicală Yuno poate oferi un plan de recuperare personalizat.

Prevenția și prezentarea la timp la medic este foarte importantă pentru limitarea complicațiilor. Iată ce poți face:

• monitorizează copilul și mergi la medic dacă observi oricare dintre simptomele enumerate;
• nu încerca să tratezi acasă o convulsie sau o stare severă de apatie; anunță serviciul de urgență și urmează indicațiile profesioniștilor;
• vaccinează-ți copilul împotriva bolilor care pot fi asociate cu encefalită, cum ar fi rujeola, oreionul, rubeola, varicela;
• programează periodic controale la medicul pediatru pentru o evaluare generală a sănătății copilului;
• evită zonele unde riscul de infecții transmise de insecte este cunoscut. Aplică măsuri simple: plase de țânțari, haine care acoperă pielea, utilizarea produselor recomandate pentru protecție [1][2].

Dacă te îngrijorează simptomele observate la copilul tău, apelează la un consult de specialitate. Solicită o programare online în clinica Yuno, iar dacă starea micuțului se modifică rapid sau observi manifestări severe, apelează la 112!

Acest material are un scop informativ și nu substituie consultul realizat de medic. Doar specialistul este în măsură să confirme un diagnostic de encefalită, în urma unui consult amănunțit și a investigațiilor medicale necesare!

Surse de informare:

[1] „Encephalitis - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2025, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/encephalitis/symptoms-causes/syc-20356136.

‌[2] „Encephalitis in Children.” Chop.edu, 2025, www.chop.edu/conditions-diseases/encephalitis-children. 

[3] Cherry, James D. „Recognition and Management of Encephalitis in Children.” Advances in Experimental Medicine and Biology, 20 Oct. 2008, pp. 53–60, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7123260/, https://doi.org/10.1007/978-0-387-79838-7_5.