Impactul ecranelor asupra copiilor: ce se întâmplă cu hormonii, creierul și alimentația?

Pentru mulți copii, ecranele au devenit parte din rutina zilnică. Telefonul, tableta sau televizorul sunt utilizate în contexte diferite, pentru educație, relaxare, comunicare cu familia, joc. În acest context, ca părinte, este normal să-ți pui întrebări: cât este prea mult, ce efecte reale există și ce poți face concret, pentru a limita timpul petrecut astfel.

Expunerea la ecrane poate influența mai multe dimensiuni ale sănătății copilului, în special echilibrul hormonal, dezvoltarea creierului și relația cu alimentația. În majoritatea cazurilor, efectele nu apar brusc, ci se construiesc treptat, prin rutine zilnice aparent normale [1][2]. În acest articol găsești pe scurt ce arată datele din cercetare, ce știm sigur și unde există încă limite. Mai important, vei avea repere practice și ușor de aplicat, astfel încât să poți ajusta treptat rutina copilului într-un mod realist în viața de zi cu zi.

Creierul copilului se formează și se maturizează prin experiențe directe: mișcare, joacă liberă, conversații, lectură, explorare și interacțiuni sociale. În copilărie și adolescență, conexiunile dintre neuroni se reorganizează constant, iar acest proces de plasticitate neuronală stă la baza învățării, a autocontrolului și a reglării emoțiilor.

Ecranele oferă un tip diferit de stimulare: ritm rapid al imaginilor, sunete puternice și reacții imediate. Toate acestea nu sunt aspecte negative, în sine, dar pot deveni o problemă atunci când ocupă timpul care ar fi fost alocat altor activități variate din viața reală. În literatura medicală este descris un tablou de simptome autistiforme asociate expunerii excesive la ecrane („autism virtual”), mai ales la copiii mici. Aceste manifestări pot mima autismul (întârziere de limbaj, contact vizual redus), dar nu reprezintă o tulburare de neurodezvoltare și sunt adesea reversibile prin reducerea timpului de ecran și stimularea interacțiunilor directe. Acest lucru se intampla deorece vulnerabilitatea la efectele ecranelor diferă în funcție de vârstă.

În primii ani de viață (0–5 ani), creierul este extrem de dependent de interacțiuni reale pentru dezvoltarea limbajului și a autoreglării. La vârsta școlară, excesul de ecran interferează mai ales cu atenția și motivația pentru învățare, iar în adolescență impactul major este asupra somnului, reglării emoționale și imaginii corporale. De aceea, aceleași reguli nu pot fi aplicate identic tuturor copiilor.

Conținutul din jocuri și videoclipuri activează frecvent circuitele de recompensă din creier. Aceste circuite folosesc dopamina, un neurotransmițător implicat în motivație și plăcere. Recompensele rapide, repetate, antrenează creierul să caute stimulare constantă.

În cazul utilizării obișnuite și limitate, acest mecanism nu produce probleme. Însă, atunci când copilul petrece mult timp în fața ecranului, pot apărea schimbări de comportament precum nerăbdare, dificultăți de concentrare sau refuzul activităților care cer efort susținut, cum ar fi cititul sau jocurile de construcție. Studiile disponibile în prezent descriu asocieri între un timp crescut petrecut în fața ecranelor și diferențele de conectivitate în zone legate de atenție și control emoțional. Aceste date susțin nevoia de prudență, mai ales la copiii mici [2][3].

Hormonii coordonează procesele de bază ale organismului: somnul, reacția la stres, creșterea și reglarea apetitului. Aceste sisteme sunt influențate de lumină, program și nivelul de activare mentală.

Melatonina este hormonul care îi transmite semnale corpului că este timpul pentru somn. Creierul începe să o secrete seara, pe măsură ce lumina naturală scade. Lumina albastră emisă de ecrane inhibă acest proces. Consecințele apar rapid:

• adormire întârziată;
• somn fragmentat;
• oboseală dimineața.

Somnul insuficient poate afecta memoria, atenția și reglarea emoțiilor, dar și a metabolsimului glucidic [1].

Cortizolul ajută organismul să răspundă la stres. Conținutul intens, jocurile competitive sau videoclipurile cu ritm alert cresc nivelul de activare cerebrală. Dacă expunerea are loc seara, copilul poate menține o stare de alertă crescută. Această stare se poate observa prin:

• dificultăți de relaxare;
• iritabilitate;
• reacții emoționale amplificate la situații minore.

Reducerea stimulării seara, prin activități liniștite, ajută la reglarea acestui răspuns [4].

Dopamina nu creează dependență în sine. Ea participă la procesul de învățare prin recompensă. Recompensele rapide din mediul digital pot învăța creierul copilului să le caute frecvent. De aici apar protestele sau crizele emoționale la oprirea ecranului. Este util să reții că nu orice utilizare produce efecte negative. Contează durata, conținutul și vârsta copilului. Majoritatea ghidurilor susțin ideea de echilibru și folosire intenționată [2].

Legătura dintre timpul petrecut în fața ecranelor și starea emoțională a copilului este frecvent evidențiată în studii observaționale. Relația este complexă și influențată de mai mulți factori: somn, mediu familial, nivel de stres, activitate fizică.

Funcțiile executive includ planificarea, autocontrolul și capacitatea de a aștepta. Ele se dezvoltă treptat, prin joc liber, interacțiuni sociale și activități care cer răbdare.

Un timp mare petrecut în fața ecranelor poate duce la:

• scăderea toleranței la sarcini repetitive;
• o nevoie crescută de stimulare;
• fragmentarea atenției.

Aceste manifestări nu indică automat o tulburare. Ele semnalează nevoia de ajustare a rutinei și de diversificare a activităților zilnice.

Mulți copii folosesc ecranul ca metodă de calmare. Pe termen scurt, distragerea funcționează. Pe termen mediu, copilul poate întâmpina dificultăți în a-și gestiona emoțiile fără acest suport. Dacă observi anxietate, iritabilitate sau retragere socială care persistă, sprijinul psihologic ajută la clarificarea situației [1][2]. În cadrul Yuno, serviciile de consiliere psihologică pentru copii și adolescenți oferă evaluare și ghidaj adaptat vârstei.

Este important de subliniat că nu toate ecranele au același impact asupra copilului. Telefonul mobil, prin accesul facil la social media, expune copilul la conținut algoritmic, comparație socială și validare externă, mai ales atunci când este utilizat individual și fără supraveghere. Studiile arată că expunerea precoce la rețele sociale este asociată cu un risc crescut de anxietate, tulburări de somn și dificultăți de reglare emoțională. În schimb, utilizarea ecranelor mari, precum televizorul, în contexte comune de familie, cu discuții și interacțiune pe baza conținutului vizionat, are un impact diferit și poate fi mai ușor integrată într-o rutină echilibrată. Diferența majoră nu este doar timpul petrecut în fața ecranului, ci tipul de ecran, conținutul accesat și gradul de implicare a adultului. Practic, un film vizionat împreună în familie nu este echivalent cu orele de scrolling solitar pe telefon.

Relația dintre ecrane și alimentație se construiește prin comportament, atenție și reglare hormonală. De multe ori, efectele trec neobservate până când apar modificări de apetit sau preferințe alimentare.

Atunci când copilul mănâncă în fața ecranului, atenția se mută de la senzațiile corporale la conținutul vizionat. Semnalele de foame și sațietate, reglate de hormoni precum leptina, grelina și insulina, devin mai greu de perceput. În practică, apar:

• porții mai mari decât necesarul;
• mâncat rapid;
• dificultăți în a recunoaște sațietatea.

Reclamele și videoclipurile promovează frecvent alimente bogate în zahăr, sare și grăsimi. Expunerea repetată influențează gusturile copilului și dorința de a consuma astfel de produse.

Somnul insuficient amplifică acest efect. Copiii obosiți tind să prefere gusturi intense și alimente ușor accesibile. În timp, asocierea dintre ecrane, somn scurt și alegeri alimentare dezechilibrate poate crește riscul de probleme de greutate [3]. Pentru mai multe informații utile, consultă ghidul Yuno despre alimentația sănătoasă la copii.

Fiecare copil răspunde diferit la schimbările de rutină. Un specialist în dietetică poate evalua statusul nutrițional și poate oferi recomandări personalizate. Detalii despre serviciile de dietetică și nutriție sunt disponibile în cadrul Yuno.

Organizații precum WHO, CDC și American Academy of Pediatrics oferă repere orientative. Ele nu înlocuiesc observația individuală, dar ajută la structurarea rutinei:

• 0–2 ani: se evită ecranele, cu excepția apelurilor video cu familia;
• 2–5 ani: până la o oră pe zi, cu conținut ales și urmărit împreună cu adultul;
• 6–12 ani: limite clare, adaptate programului școlar și activităților extracurriculare;
• adolescenți: accent pe igienă digitală, somn și echilibru între online și offline.

Calitatea conținutului și implicarea adultului contează foarte mult [3][5].

Ecranele pot susține învățarea atunci când sunt folosite intenționat. Aplicațiile educaționale, documentarele adaptate vârstei sau jocurile care implică gândire logică pot completa experiențele reale.

Utilizarea rămâne benefică dacă:

• nu înlocuiește relațiile directe;
• nu interferează cu somnul și mesele;
• încurajează dialogul cu adultul.

Copilul învață mai eficient atunci când discută despre ce vede și când adultul îl ajută să facă legături cu viața de zi cu zi.

În final, ecranele fac parte din viața copiilor. Deciziile zilnice legate de program, somn și mese influențează echilibrul hormonal, atenția și relația cu alimentația. Abordarea preventivă, bazată pe informații și observație, ajută la menținerea sănătății pe termen lung.

Dacă ai întrebări sau observi schimbări care te preocupă, discută cu un specialist. Echipa Yuno oferă evaluări medicale, consiliere psihologică și nutrițională, într-o abordare centrată pe copil și familie. Programează-te la un consult în clinica de pediatrie Yuno pentru recomandări adaptate situației tale!

Disclaimer medical: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Fiecare copil poate răspunde diferit la expunerea la ecrane. Pentru decizii legate de sănătate, solicită opinia medicului pediatru, a nutriționistului sau a psihologului.

Surse de informare:

[1]  “Screen Time and the Brain.” Harvard.edu, 2025, hms.harvard.edu/news-events/publications-archive/brain/screen-time-brain. Accesat în data de 20 Ian. 2026.

‌[2] Muppalla, Sudheer Kumar, et al. “Effects of Excessive Screen Time on Child Development: An Updated Review and Strategies for Management.” Cureus, 18 June 2023, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10353947/, https://doi.org/10.7759/cureus.40608. Accesat în data de 20 Ian. 2026.

‌[3] Christensen, Jill. “Children and Screen Time: How Much Is Too Much?” Mayo Clinic Health System, 28 May 2021, www.mayoclinichealthsystem.org/hometown-health/speaking-of-health/children-and-screen-time. Accesat în data de 20 Ian. 2026.

‌[4] Hahnefeld, Andrea, et al. “Correlation of Screen Exposure to Stress, Learning, Cognitive and Language Performance in Children.” European Child & Adolescent Psychiatry, vol. 34, no. 5, 23 Oct. 2024, pp. 1615–1624, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12122617/, https://doi.org/10.1007/s00787-024-02593-6. Accesat în data de 20 Ian. 2026.

‌[5] “New WHO Guidance: Very Limited Daily Screen Time Recommended for Children under 5.” Aoa.org, 2019, www.aoa.org/news/clinical-eye-care/public-health/screen-time-for-children-under-5. Accesat în data de 20 Ian. 2026.