Sindromul ovarelor polichistice la adolescente - cauze și tratament

Sindromul ovarului polichistic (SOPC) este, probabil, în acest moment, cea mai frecventă afecțiune endocrină care afectează între 8 și 13% dintre femeile de vârstă reproductivă și 6-18% dintre fetele adolescente, în funcție de criteriile de diagnostic utilizate și de populația studiată. Adolescența, așa cum este definită de Organizația Mondială a Sănătății, este perioada cuprinsă între 10 și 19 ani, care include schimbări semnificative și critice în creștere, dezvoltare și pubertate.

Pentru a obține o înțelegere completă a funcției ovarelor, este esențial să analizăm atât structura lor anatomică, cât și principalele roluri pe care le îndeplinesc.

Ovarele, două organe pereche situate simetric în cavitatea abdominală, măsoară aproximativ 3,5/2/1 cm. Aceste structuri joacă două roluri esențiale în organismul femeii:

• Rol endocrin: ovarele sunt implicate activ în sistemul endocrin, secretând hormoni precum estrogenul și progesteronul. Această funcție hormonală este crucială pentru reglarea ciclului menstrual și menținerea echilibrului hormonal în corpul femeii.
• Rol exocrin: o altă responsabilitate importantă a ovarelor este să faciliteze ovulația, proces prin care un ovocit este expulzat lunar. Această funcție exocrină contribuie la fertilitatea femeii și la posibilitatea conceperii unui copil.

În cadrul sindromului de ovare polichistice, așa cum denumirea indică, se observă modificări la nivelul structurii ovarelor, iar la suprafața acestora pot fi identificate chisturi de dimensiuni variabile și în număr variabil.

SOP reprezintă o tulburare endocrino-metabolică caracterizată printr-un dezechilibru hormonal. Mai exact, ovarele și alte glande implicate în reglarea hormonală produc cantități mai mari de androgeni, hormoni prezenți în mod normal și la fete, dar în niveluri mai mici.

La adolescente, medicii discută despre SOP atunci când apar, în majoritatea cazurilor, următoarele elemente:

• ovulație rară sau absentă, cu efect direct asupra regularității menstruației;
• semne clinice sau biologice de exces androgenic;
• modificări metabolice, precum rezistența la insulină.

Este util de știut că SOP nu se suprapune perfect peste manifestările pubertății. În primii ani după menarhă, ciclurile pot fi neregulate fără să indice o problemă medicală. De aceea, evaluarea se face cu atenție, în timp, și ține cont de evoluția simptomelor [1][2].

SOP nu are o singură cauză. De obicei, mai mulți factori se asociază și cresc probabilitatea apariției acestui sindrom. Printre cei mai frecvenți se numără:

• moștenirea genetică – istoricul familial de cicluri neregulate sau SOP crește riscul;
• rezistența la insulină – organismul răspunde mai greu la insulină, iar nivelurile crescute ale acestui hormon stimulează producția de androgeni;
• particularitățile pubertății, perioadă în care axa hormonală se stabilizează treptat;
• excesul ponderal, care poate accentua dezechilibrele hormonale, fără să reprezinte o condiție obligatorie.

SOP apare și la adolescente cu greutate normală. Din acest motiv, evaluarea nu se bazează exclusiv pe aspectul corporal [1][2].

Simptomatologia nu este întotdeauna prezentă. Simptomele pot deveni relevante la 3 ani după menarhă, când funcția ovariană este complet dezvoltată. 

După aproximativ 2 ani de la prima menstruație, ciclurile tind să capete o anumită regularitate. Semnele care ridică suspiciunea de SOP includ:

• menstruații la intervale mai mari de 35–45 de zile;
• lipsa menstruației timp de trei luni sau mai mult;
• sângerări imprevizibile, fără un tipar clar.

Aceste modificări persistente justifică o evaluare medicală, mai ales dacă se asociază și cu alte simptome.

În studiul sănătății reproductive a adolescențelor, o atenție deosebită se acordă fenomenului ciclurilor menstruale neregulate, definindu-le în funcție de intervalul temporal post menarhă. Evaluarea și înțelegerea acestor aspecte sunt esențiale pentru un diagnostic și tratament adecvat, având în vedere complexitatea perioadei de tranziție la maturitate sexuală. 

În tabelul de mai jos, este exemplificată definirea ciclurilor menstruale neregulate la adolescente în funcție de timpul post menarhă:

Nivelurile crescute de androgeni se pot observa prin:

• acnee moderată sau severă, care persistă în ciuda tratamentelor dermatologice uzuale;
• hirsutism, adică apariția părului mai gros în zone precum fața, abdomenul inferior sau spatele;
• subțierea părului la nivel frontal, situație mai rar întâlnită la această vârstă.

Unele fete prezintă semne legate de modul în care organismul gestionează zahărul din sânge:

• creștere în greutate, adesea concentrată abdominal;
• senzație de oboseală după mese;
• poftă frecventă de alimente dulci;
• acanthosis nigricans, pigmentarea mai închisă a pielii la nivelul gâtului sau axilelor.

Pentru o perspectivă mai amplă asupra legăturii dintre greutate și sănătatea metabolică, consultă și materialul despre obezitatea la copii și adolescenți.

Aspectele vizibile ale SOP pot influența starea emoțională:

• scăderea încrederii în sine;
• evitarea interacțiunilor sociale;
• stări de anxietate sau tristețe persistentă.

Simptomele sunt rezultatul modificărilor hormonale. Aceste modificări sunt reprezentate de:

1. Creșterea hormonilor androgeni - aceștia interferă cu ovulația, determinând formarea foliculilor în urma neeliberării ovocitelor din ovar pentru a determina ovulatia. În același timp, lipsa ovulației (prin lipsa peak-ului de LH), determină creșterea hormonilor androgeni. Creșterea hormonilor androgeni sunt responsabili de apariția hirsutismului și a acneei.

2. Rezistența la insulină - este demonstrat că majoritatea femeilor cu SOPC prezintă rezisteță la insulină, de cele mai multe ori asociată unei greutăți corporale crescute. În acest caz, daca celulele prezintă rezistența la insulină, aceasta duce la creșterea glicemiei, care prin feedback va duce la creșterea insulinei. Această stimulare exagerată a insulinei poate duce la rândul ei la creșterea hormonilor androgeni și la lipsa ovulației.

3. Adolescentele cu SOPC prezintă un grad minim proinflamator.

Discuțiile deschise în familie și sprijinul psihologic, atunci când este necesar, susțin adaptarea adolescentei la aceste schimbări [1][2][3].

Identificarea precoce a sindromului ovarelor polichistice reprezintă un aspect crucial pentru îmbunătățirea prognosticului și inițierea tratamentului, în cazul în care este necesar, într-un stadiu incipient al afecțiunii.

În cadrul diagnosticului sindromului ovarelor polichistice, specialiștii ginecologi sau endocrinologi de la clinica noastră încep cu evaluarea amănunțită a istoricului medical al pacientei, atât din perspectiva personală, cât și din cea familială. Apoi, examenul fizic efectuat de către medic poate identifica semne specifice, cum ar fi hirsutismul sau alopecia, contribuind astfel la stabilirea unui diagnostic precis și la inițierea unui plan de tratament personalizat.

Printre criteriile unui diagnostic correct, enumerăm:

• criterii clinice si biochimice în cazul adolescentelor, cu referire la cicluri menstruale neregulate care vor fi luate în calcul în funcție de perioada de timp trecută din momentul aparitiei menarhei (cel mai frecvent, cicluri menstruale sub 21 zile sau 45 zile sau lipsa ciclului menstrual pe o durată de peste 3 luni (la minim 3 ani de la menarhă).
• alt criteriu de diagnostic este reprezentat de nivelul crescut de hormoni androgeni (hiperandrogenism).
• în cazul criteriului ecografic, acesta nu este recomandat a fi folosit in primii 8 ani postmenarhă. În plus, este necesară excluderea altor cauze care pot fi asemanatoare cu SOPC. Sindromul este un complex multisistemic influențat atât de genetică, cât și de factorii de mediu, neavând o cauză specifică.

Diagnosticul de sindrom de ovar polichistic se pune clinic, pe baza analizelor de laborator și imagistic. Toate acestea împreună pot pune diagnosticul, semnificând apariția semnelor clinice, detectarea foliculilor în cadrul ecografiei abdominale/transvaginale și a dozărilor hormonale (hiperandrogenism, raport LH/FSH crescut, dozarea progesteronului în ziua 21 a ciclului menstrual care fiind scăzut arată lipsa ovulației).

Un consult de specialitate devine util dacă:

• simptomele persistă la mai mult de 2–3 ani de la menarhă;
• apar simultan menstruații neregulate și semne de exces androgenic;
• ciclurile lipsesc complet sau devin foarte rare.

Medicul pediatru cu supraspecializare în endocrinologie sau ginecologul coordonează această evaluare.

Diagnosticul nu se bazează pe un singur test. Medicul poate recomanda o combinație de:

• analize de laborator, precum testosteron total sau liber, LH, FSH, SHBG;
• teste metabolice, care evaluează glicemia, insulina și profilul lipidic;
• ecografie ovariană transabdominală, cu rol orientativ la această vârstă.

Pentru un diagnostic corect, medicul verifică și alte posibile cauze ale simptomelor:

• afecțiuni tiroidiene;
• hiperprolactinemie;
• hiperplazie suprarenală congenitală;
• sindrom Cushing [1][2].

După stabilirea diagnosticului, este important de menționat ca patologia nu este curabilă și nu există un tratament țintit. Recomandările cele mai importante și care au cel mai important impact asupra evoluției sunt reprezentate de:

• un stil de viață sănătos, bazat pe o alimentatie bogată pe fibre și proteine, cu cantitate minimă de carbohidrați și proteine proinflamatorii.
• pe lângă alimentație, mișcarea și sportul s-au demonstrat a scădea semnificativ rezistentă la insulină și hormonii androgeni, determinând diminuarea semnelor clinice și determinând scădere în greutate (care la randul ei ajută la normalizarea hormonală și la scăderea rezistenței la insulină).

În ultimii ani, atât personalul medical cât și pacienții au devenit tot mai conștienți de impactul psihologic, medical, social al sindromului de ovar polichistic asupra vieții pacienților, așadar, a crescut cercetarea în acest domeniu care este într-o continuă dezvoltare.

Există dovezi prin care dieta ketogenică prezintă numeroase beneficii asupra dereglărilor hormonale prezente. Aceasta se bazează pe o cantitate mică de carbohidrati (sub 50 grame/zi) și bogată în grăsimi și proteine calculate în baza unei greutăți ideale. Acest stil alimentar a demonstrat scăderea rezistenței la insulină și a greutății, scăderea hormonilor androgeni și îmbunătățirea funcției ovariene, scăzând riscul de infertilitate.

Recomandările alimentare corecte se stabilesc individual, în cadrul consultației de dietetică și nutriție. Aceasta poate susține obiectivele de sănătate metabolică, fără a apela la diete restrictive. 

Există situații când stilul de viață și regimul alimentar nu sunt suficiente, sau când pacientele nu sunt compliante și trebuie ajutate din exterior. Printre metodele de tratament se enumară:

• Anticoncepționale orale: ajută la reglarea ciclului menstrual, iar unele preparate care conțin și forme antiandrogenice ajută la diminuarea semnelor clinice pentru acnee și hirsutism. Cu toate acestea, se încearcă a fi evitate datorită reacțiilor adverse care pot apărea.
• Metformin: reprezintă un medicament antidiabetic care scade rezistența la insulină, ajutând la normalizarea glicemiilor și la scăderea în greutate ducând la îmbunățatirea ciclurilor menstruale odată cu aceasta.
• Medicatie antiandrogenică: utilă în cazul semnelor androgenice persistente și care nu pot fi controlate prin alte metode.

Foarte mult timp s-a pus problema dacă femeile care suferă de SOPC pot rămâne însărcinate. Este demonstrat că sindromul de ovar polichistic necontrolat poate duce la infertilitate, dar, cu toate acestea, în cazul unui control bun și uneori cu ajutorul medicației, femeile pot rămâne însărcinate și pot duce sarcina la termen fără complicații.

Printre primele indicatii de medicație în cazul femeilor care vor să rămână însărcinate este medicația care induce ovulația. În cazul SOPC-ului, nu există un peak de LH care sa inducă ovulația, ci există o menținere constantă a acestuia pe tot parcursul ciclului menstrual. Există două variante de medicație care induc ovulația, putând fi administrate oral sau injectabil. Acestea sunt prescrise și administrate conform indicațiilor medicului curant.

Printre complicațiile care pot apărea în cazul pacientelor care suferă de SOPC, se număra:    

• Pubertate precoce
• Diabet zaharat
• Obezitate,
• Creșterea tensiunii arteriale și risc cardiovascular
• Hiperplazie endometrială
• Cancer de endometru
• Depresie și anxietate.

Impactul psiho-social pe care il are SOPC-ului asupra pacientelor a fost diminuat sau chiar neluat în calcul foarte mult timp. Însă, s-a observat o creștere a cazurilor de depresie și anxietate în cazul acestor paciente predominant datorită aspectelor clinice care apar.

Trebuie înțeles faptul că acestea trec în anumite perioade prin schimbări pe care nu le pot controla și acest fapt duce la o instabilitate emoțională greu de controlat. Prin aceste aspecte cele mai pregnante sunt apariția hirsutismului și a creșterii în greutate. Este recomandată încurajarea pacientelor să apeleze la metode cosmetice de diminuare a pilozității (printre care metodele laser).

În plus, se încurajează un stil de viață sănătos, echilibrat, bazat pe multă activitate fizică care să ajungă să fie o relaxare pentru acestea și pe care să o facă cu drag. Este important de menționat faptul că stilul de viață pe care pacientele cu SOPC ar trebui să îl aibă este stilul de viață pe care toți ar trebui să îl avem și să punem sănătatea pe primul loc.

În cazul în care observați anumite semne specifice sau prezentați tulburări ale ciclului menstrual, este recomandat să vă prezentați la un medic ginecolog și endocrinolog pediatru, pentru a putea stabili împreună diagnosticul și următoarele etape.

Programează o evaluare medicală dacă observi:

• menstruații neregulate care persistă;
• acnee severă sau hirsutism;
• creștere rapidă în greutate;
• schimbări emoționale care afectează viața de zi cu zi.

Poți solicita o programare la Yuno Clinic pentru o evaluare coordonată de o echipă cu experiență în endocrinologie pediatrică.

Nu automat. Multe femei cu SOP obțin sarcini, mai ales atunci când diagnosticul apare devreme și este urmărit medical.

Nu. SOP se întâlnește și la fete cu greutate normală.

Sunt condiții diferite, deși unele manifestări hormonale pot semăna. Informații suplimentare despre pubertatea precoce ajută la înțelegerea diferențelor.

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Pentru evaluare și monitorizare personalizată, discută cu un medic și programează un consult într-o clinică de pediatrie sau ginecologie cu experiență în sănătatea adolescentelor.

Surse de informare:

[1] Copp, Tessa, et al. “Are Expanding Disease Definitions Unnecessarily Labelling Women with Polycystic Ovary Syndrome?” BMJ, 16 Aug. 2017, p. j3694, raisingchildren.net.au/teens/development/periods/polycystic-ovary-syndrome, https://doi.org/10.1136/bmj.j3694. Accesat în data de 9 Feb. 2026.

‌[2] Meczekalski, Blazej, et al. “PCOS in Adolescents—Ongoing Riddles in Diagnosis and Treatment.” Journal of Clinical Medicine, vol. 12, no. 3, 3 Feb. 2023, p. 1221, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9918268/, https://doi.org/10.3390/jcm12031221. Accesat în data de 9 Feb. 2026.

‌‌[3] “Polycystic Ovary Syndrome in Teens: Know the Symptoms.” UPMC HealthBeat, 14 Apr. 2022, share.upmc.com/2022/04/pcos-in-adolescents/. Accesat în data de 9 Feb. 2026.

‌‌[4]https://bmcmedicine.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12916-020-01516-x

‌‌[5]https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4947298/

‌‌[6]https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/polycystic-ovary-syndrome-pcos

‌‌[7]https://academic.oup.com/jes/article/7/10/bvad112/7259972