Tulburări de mers și echilibru la copii: cauze neurologice și musculoscheletale

Copilul tău prezintă dificultăți la mers, alergat sau sărit și pare nesigur pe picioare? Problemele de mers și de echilibru la copii indică, uneori, afecțiuni care necesită atenția unui specialist [1]. În acest articol vom discuta despre dezvoltarea normală a mersului, identificarea timpurie a semnalelor de alarmă și îți vom prezenta pașii de urmat pentru evaluare și tratament, atunci când este cazul.

Tulburările de mers și echilibru apar atunci când copilul nu reușește să meargă sigur, stabil sau simetric pentru vârsta lui. Aceste dificultăți afectează modul de deplasare, poziția picioarelor și coordonarea întregului corp. La început, astfel de manifestări pot părea inofensive, dar uneori, ele semnalează probleme mai complexe.

• un diagnostic precoce permite intervenții ajustate la nevoile copilului și o recuperare optimă;
• tulburările de mers pot reflecta afecțiuni neurologice, musculoscheletale sau chiar cauze genetice;
• identificarea timpurie previne complicațiile care pot afecta dezvoltarea sau autonomia copilului [1][2].

Fiecare copil capătă independență în propriul său ritm, dar specialiștii au identificat câteva etape uzuale:

• mersul independent începe, de obicei, între 9 și 12 luni;
• între 1 și 3 ani, copilul își îmbunătățește coordonarea: experimentează săritul, alergatul și opririle bruște;
• până la 4 ani, mersul devine stabil, iar echilibrul se consolidează.

Un copil care la 18 luni nu face primii pași fără ajutor sau care cade frecvent la vârsta de 3 ani trebuie evaluat de un specialist [2][3].

Trei sisteme lucrează împreună pentru a asigura mersul normal:

1.sistemul vestibular (din urechea internă) ajută la controlul poziției capului și sprijină orientarea în spațiu;

2.vederea oferă informații despre poziția corpului față de mediul înconjurător;

3.propriocepția transmite creierului date despre starea mușchilor și articulațiilor la fiecare pas.

Acest mecanism complex explică de ce uneori, o simplă inflamație a urechii poate afecta temporar mersul sau echilibrul [1].

Fii atent dacă apar următoarele:

• copilul nu merge fără susținere după vârsta de 18 luni;
• picioarele nu par simetrice, iar mersul devine inegal;
• copilul își pierde frecvent echilibrul, fără un motiv evident;
• o abilitate deja dobândită este afectată, de exemplu, copilul nu mai poate să fugă, deși o făcea anterior.

Oricare dintre aceste situații necesită un consult medical [1].

Sistemul nervos, format din creier, măduva spinării și nervii periferici, coordonează mișcarea. Orice afectare a sa poate duce la tulburări de mers sau pierderea echilibrului.

Afectarea sistemului nervos central modifică mișcările intenționate ale copilului:

• paralizia cerebrală afectează coordonarea și tonusul muscular. Aceasta apare, de obicei, la naștere sau în primul an de viață;
• encefalopatiile sunt tulburări funcționale ale creierului, care au cauze genetice sau infecțioase. Un exemplu îl reprezintă encefalita, care implică inflamația creierului;
• tumorile cerebrale pot provoca dezechilibru, mers nesigur și alte manifestări neurologice;
• afecțiunile cerebelului pot afecta, de asemenea, coordonarea.

Acestea se referă la afecțiuni ale nervilor care trimit semnale la nivelul mușchilor:

• neuropatiile presupun afectarea nervilor periferici, ceea ce determină slăbiciune, senzații neobișnuite sau chiar scăderea forței musculare;
• poliomielita, o boală foarte rară în prezent, poate cauza slăbiciuni, paralizie și modificări ale mersului.

• epilepsia: uneori, crizele sau medicația pot determina instabilitate în mers;
• bolile genetice, precum sindromul Friedreich sau Ehlers-Danlos, influențează coordonarea și echilibrul.

• mers nesigur, oscilant;
• mușchi încordați și pași rigizi;
• slăbiciune musculară accentuată;
• senzații neobișnuite sau amorțeli la nivelul membrelor.

Atenție la: schimbări bruște în modul de mers, postură anormală, pierderea forței musculare sau paralizii parțiale. Aceste semne necesită intervenția rapidă a medicului [1][2][4].

Structura oaselor și a mușchilor influențează în mod direct modul în care copilul pășește și își menține echilibrul.

Acestea includ:

• displazia de șold: șoldul nu se formează corect, ceea ce duce la mers șchiopătat sau instabil;
• scolioza: apar curburi laterale ale coloanei care modifică postura și mersul;
• torticolisul: mușchii gâtului sunt contractați, iar copilul își înclină capul și poate evita mersul prelungit;
• platfusul sau piciorul strâmb: schimbă modul în care piciorul atinge solul;
• diferența de lungime a membrelor: copilul poate merge cu dificultate sau poate să evite sprijinul pe un picior.

Copiii pot suferi accidentări care influențează mersul:

• fracturi, entorse sau luxații recente;
• boala Legg-Calvé-Perthes determină lezarea capului femurului, apare adesea între 4–8 ani și provoacă dificultăți de mers;
• boala Sever afectează osul călcâiului la copiii activi cu vârste între 8 și 14 ani;
• artrita juvenilă idiopatică provoacă inflamația articulațiilor, cu durere și limitarea mișcărilor.

• lipsa vitaminei D sau a calciului slăbește oasele și crește riscul de fracturi. Află despre metodele moderne de evaluare, inclusiv osteodensitometria la copii;
• deficitul de vitamina B12 sau acid folic pot afecta mersul temporar;
• încălțămintea neadecvată, postura incorectă ori obișnuințele nesănătoase pot influența mersul.

• mers antalgic: copilul evită să calce pe un picior din cauza durerii;
• mers pe vârfuri: este prezent la copiii mici, dar dacă persistă peste 3 ani indică necesitatea unui consult medical;
• mers cu genunchii orientați spre interior („în X”) sau cu circumducție („cu ocol”) [1][4].

Fii atent la: durerea care nu cedează, deformările vizibile la nivelul membrelor, rigiditatea sau mersul care se blochează brusc.

Diagnosticarea corectă ajută la alegerea tratamentului potrivit. Medicul stabilește dacă tulburarea este neurologică sau musculoscheletală.

• mers nesigur, oscilant;
• mers rigid;
• afectarea unui singur membru sau a unei singure părți a corpului

• șchiopătat, sprijin incomplet pe picior;
• mers pe vârfuri sau deformări evidente ale membrelor.

Aceste probleme pot afecta mersul la școală, dorința de a participa la activități sportive sau chiar relațiile sociale ale copilului [1]-[4].

Un diagnostic corect presupune o abordare complexă. Iată pașii pe care îi urmează echipa medicală:

Medicul pune întrebări despre:

• momentul când a apărut problema;
• evoluția în timp - dacă problema s-a agravat sau s-a ameliorat;
• simptomele asociate - durere, febră, infecții;
• istoricul familial de afecțiuni neurologice sau musculoscheletale.
  
  

Examinarea clinică a copilului:

Se observă direct mersul, postura și modul în care copilul se mișcă pe distanțe diferite:

• medicul analizează mersul în linie dreaptă, pe vârfuri și pe călcâie;
• se fac teste de echilibru, cum ar fi manevra Romberg sau mersul în tandem;
• se verifică tonusul, forța musculară, reflexele și coordonarea.
  
  

Investigații suplimentare

În funcție de suspiciune, se recomandă:

• radiografii, ecografii, RMN sau CT la nevoie;
• analize de sânge pentru detectarea deficiențelor sau inflamației;
• teste de neurofiziologie (EMG), teste audiologice, vestibulare [2].

Uneori, este necesar un consult suplimentar la un neurolog, ortoped sau la unul dintre medicii specializați Yuno pentru stabilirea diagnosticului final și a planului de tratament adaptat.

Alegerea tratamentului depinde de diagnosticul stabilit. Medicul stabilește schema de tratament împreună cu echipa multidisciplinară. Exemple de abordări frecvente:

• programe de kinetoterapie: exerciții personalizate pentru a îmbunătăți forța, coordonarea și mobilitatea;
• terapie ocupațională: antrenarea abilităților de zi cu zi pentru copil;
• medicație adaptată: calmante pentru durere sau tratamente pentru inflamație, doar la indicația medicului;
• intervenții chirurgicale: se iau în calcul doar dacă metodele conservatoare nu ajută sau există deformări permanente;
• dispozitive de suport: orteze, branțuri sau cârje, potrivite cauzei și vârstei copilului;
• educație pentru familie: prevenția căderilor și sprijin emoțional contribuie la siguranța copilului.

Unii copii progresează vizibil după câteva luni de terapie, dar există și cazuri unde recuperarea durează mai mult.

Atenție: Orice tratament trebuie urmat sub supraveghere medicală și adaptat individual. Pot apărea reacții adverse, contraindicații sau riscuri, de aceea monitorizarea strictă și comunicarea constantă cu medicul sunt importante.

Nu toate problemele de mers pot fi prevenite, însă anumite măsuri reduc considerabil riscurile.

• programează consulturi regulate la clinica de pediatrie Yuno și la ortoped;
• încurajează activități fizice potrivite vârstei, care să nu suprasolicite copilul;
• optează pentru încălțăminte adecvată, care oferă susținere optimă articulațiilor;
• efectuează analize pentru determinarea nivelurilor vitaminelor și mineralelor, la indicația medicului;
• raportează orice modificare de mers, postură sau durere care persistă;
• oferă sprijin moral copilului, discută deschis despre temeri și limite.

Mersul și echilibrul depind de buna funcționare a sistemului nervos, osos și muscular. Problemele de mers la copii pot avea diverse cauze, iar evaluarea și tratamentul adaptat sporesc șansele de recuperare și de integrare optimă în colectivitate [1][2]. Discută orice modificare sesizată cu medicul, nu ignora semnele care persistă și alege să te bazezi pe ajutorul specialiștilor.

Acest articol are un scop pur informativ și nu înlocuiește vizita la medicul specialist. Programează o evaluare la clinica de pediatrie Yuno pentru un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat.

Surse de informare:

[1] “Pediatric Disorders of Gait and Movement” Children's Health, 2024, www.childrens.com/specialties-services/conditions/disorders-of-gait-and-movement. .

‌[2] “Walking (Gait) Abnormalities” Boston Children’s Hospital., 2025, www.childrenshospital.org/conditions/walking-gait-abnormalities.

‌[3] “When Will Your Baby Start Walking?” Cleveland Clinic, 19 Sept. 2024, health.clevelandclinic.org/when-do-babies-start-walking. 

‌[4] “Gait Abnormalities in Children.” Patient.info, 2024, patient.info/doctor/paediatrics/gait-abnormalities-in-children.