Tiroidita autoimună la copii: simptome subtile și investigații esențiale

Tiroidita autoimună, cunoscută și ca tiroidita Hashimoto sau tiroidita cronică limfocitară, reprezintă cea mai frecventă cauză de hipotiroidism dobândit la copii și adolescenți. De multe ori, boala începe discret. Copilul pare doar mai obosit, mai lent sau „într-o perioadă mai dificilă”. În realitate, glanda tiroidă poate funcționa din ce în ce mai puțin.

Dacă vrei să știi ce semne merită urmărite, ce analize stabilesc diagnosticul și cum se gestionează corect această afecțiune pe termen lung, găsești mai jos informații clare și aplicate.

Tiroidita autoimună este o afecțiune în care sistemul imunitar atacă celulele glandei tiroide. În timp, inflamația cronică poate scădea capacitatea tiroidei de a produce hormoni tiroidieni: T4 (tiroxină) și T3 (triiodotironină). Acești hormoni intervin în reglarea metabolismului, creșterii, frecvenței cardiace și dezvoltării cerebrale.

La debut, copilul poate avea valori normale ale hormonilor tiroidieni, deși anticorpii sunt deja prezenți în sânge. Această etapă se numește eutiroidie. Ulterior, funcția tiroidei poate scădea progresiv, cu apariția hipotiroidismului. În cazuri rare, boala debutează cu o fază scurtă de hipertiroidism, urmată de hipotiroidism.

• Tiroidita autoimună apare mai frecvent:
• la fete, în adolescență;
• la copiii cu diabet zaharat tip 1, boală celiacă sau alte boli autoimune;
• la cei cu sindrom Down sau Turner;
• în familii unde există istoric de tiroidită Hashimoto;
• la copiii care au rude de gradul I cu boli autoimune;

Componenta genetică influențează riscul, dar nu înseamnă că fiecare copil cu istoric familial va dezvolta boala.

Manifestările apar lent și pot fi confundate ușor cu stressul școlar sau cu schimbările din pubertate. 

Copilul doarme suficient, dar continuă să spună că este obosit. Își pierde interesul pentru activități care înainte îi făceau plăcere. Profesorii pot observa că este mai puțin atent sau că reacționează mai lent la întrebări.

De exemplu, un copil activ, implicat în sport, începe să evite antrenamentele și preferă să stea în casă. Nu pare neaparat bolnav, dar energia lui este vizibil scăzută.

Acesta este unul dintre cele mai importante semne. Dacă observi că hainele îi vin bine doi ani la rând sau că rămâne constant la aceeași mărime de pantofi, merită o evaluare.

Medicul specialist în endocrinologie pediatrică analizează curbele de creștere și compară înălțimea copilului cu valorile anterioare și cu potențialul genetic.

Unii copii pot lua în greutate câteva kilograme, fără modificări evidente ale stilului de viață. Creșterea ponderală apare adesea prin retenție de apă, nu prin acumulare de țesut adipos.

• piele uscată, aspră;
• păr fragil;
• constipație persistentă;
• sensibilitate crescută la frig;
• gușă (mărirea tiroidei);
• edeme discrete la nivelul feței.

Hipotiroidismul poate influența dispoziția. Copilul devine apatic, iritabil sau trist, fără un motiv clar. Uneori, părinții suspectează o problemă emoțională, iar analizele pot arăta o cauză endocrinologică.

La adolescenți, pot apărea întârzieri în dezvoltarea pubertară sau dereglări ale ciclului menstrual.

Dacă vrei să înțelegi mai bine tabloul general al tulburărilor hormonale, citește despre semnele precoce ale problemelor endocrinologice la copii.

Un hipotiroidism netratat poate influența negativ:

• ritmul de creștere și talia finală;
• dezvoltarea cognitive și performanța școlară;
• profilul lipidic (valori crescute ale colesterolului și/ sau trigliceridelor);
• echilibrul emoțional.

În formele severe și neglijate, pot apărea complicații precum mixedemul, o formă avansată de hipotiroidism. Astfel de situații sunt rare, mai ales dacă boala este depistată la timp.

Diagnosticul se bazează pe analize de sânge și, la nevoie, pe ecografie tiroidiană.

Medicul recomandă analize de laborator care includ:

• Hipotiroidism clinic: TSH crescut + FT4 scăzut.
• Hipotiroidism subclinic: TSH ușor crescut, FT4 normal.
• Eutiroidie cu anticorpi pozitivi: TSH și FT4 normale, anticorpi prezenți.

Dacă anticorpii sunt pozitivi, dar hormonii sunt normali, medicul recomandă monitorizare periodică. Nu se începe automat tratamentul. 

Pentru a înțelege diferențele dintre cele două extreme ale funcției tiroidei, consultă și materialul despre diferențele între hipotiroidism și hipertiroidism la copii.

Ecografia tiroidiană este o investigație nedureroasă, neiradiantă și rapidă. Medicul evaluează:

• dimensiunea glandei;
• aspectul tiroidei;
• eventuali noduli.

În tiroidita Hashimoto, tiroida are adesea un aspect ecografic hipoecogen și neomogen.

În anumite situații, medicul poate recomanda:

• profilul lipidic;
• screening pentru boala celiacă;
• teste pentru diabetul zaharat tip 1.

Aceste recomandări se personalizează în funcție de istoricul copilului.

În general, medicul inițiază tratamentul de substituție cu levotiroxină dacă:

• funcția tiroidiană este persistent modificată (TSH crescut, fT4 scăzut);
• copilul are gușă sau simptome de hipotiroidism; 
• creșterea este afectată;

Tratamentul constă în administrarea zilnică de levotiroxină, un hormon sintetic identic cu T4 produs de tiroida. Scopul este normalizarea valorilor TSH și FT4 și susținerea unei dezvoltări armonioase.

• dimineața, pe stomacul gol;
• cu minim 30 de minute înainte de micul dejun;
• fără asociere simultană cu suplimente de fier sau calciu sau cu alte medicamente.

Doza se stabilește în funcție de vârstă, greutate și valorile analizelor. Medicul verifică funcția tiroidiană la 6 - 8 săptămâni după inițiere sau după ajustarea dozei, apoi la intervale de 3 - 6 luni.

În general, tratamentul este de lungă durată. Ajustarea dozelor este frecventă în perioadele de creștere accelerată.

Nu opri medicația fără recomandarea medicului. Întreruperea bruscă poate duce la reapariția simptomelor și la afectarea ritmului de creștere.

Nu există o dietă care să vindece tiroidita autoimună. Copilul poate avea o alimentație echilibrată, adaptată vârstei.

Ține cont de câteva aspecte:

• evită suplimentele cu iod administrate fără recomandare;
• dacă există boală celiacă confirmată, respectă indicațiile medicale;
• administrarea vitaminei D sau a seleniului se face doar la indicația medicului.

Recomandările nutriționale personalizate se stabilesc exclusiv în cadrul consultațiilor.

Tiroidita autoimună necesită urmărire regulată. Medicul evaluează:

• valorile TSH și FT4, în vederea ajustării dozei de levotiroxină; 
• aspectul ecografic tiroidian;
• ritmul de creștere;
• stadiul pubertar;

Anticorpii pot rămâne pozitivi pe termen lung. Valoarea lor nu reflectă întotdeauna severitatea bolii, de aceea nu se repetă la fiecare control.

Dacă observi schimbări în comportament, scăderea performanței școlare sau stagnare în creștere, solicită sfatul medicului. Programează-te la un consult în clinica de pediatrie Yuno pentru o evaluare completă și un plan adecvat de monitorizare.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește vizita la medic.

Medicul recomandă monitorizare periodică, de obicei la 6 - 12 luni. Nu se începe tratamentul în absența modificărilor hormonale sau a simptomelor.

Există predispoziție familială. Dacă există în familie boli autoimune, riscul copilului crește, dar boala nu se transmite automat.

În majoritatea cazurilor, da. De regulă, tiroida afectată nu își reia complet funcția. Cu tratament corect, copilul se dezvoltă normal și poate avea o viață activă.

Da. Dacă valorile hormonale sunt echilibrate, copilul poate practica sport fără restricții speciale.