Diferențele între hipotiroidism și hipertiroidism la copii

Glanda tiroidă, o mică glandă în formă de fluture situată în partea inferioară a gâtului, joacă un rol crucial în dezvoltarea și creșterea copiilor. Aceasta glandă este importantă prin producerea unor hormoni importanți, tiroxină (T4) și triiodotironină (T3), care reglează metabolismul, temperatura corpului și alte funcții esențiale. Atunci când această glandă funcționează anormal, pot apărea două afecțiuni principale: hipotiroidismul și hipertiroidismul. Care sunt diferențele dintre ele vei afla mai jos!  

Hipotiroidismul apare atunci când glanda tiroidă nu produce suficienți hormoni tiroidieni (în special T3 și T4), iar acest deficit poate încetini funcțiile metabolice ale organismului.[1]

Hipertiroidismul, pe de altă parte, este o afecțiune în care glanda tiroidă produce prea mulți hormoni tiroidieni, ceea ce accelerează metabolismul și poate duce la o serie de simptome legate de o activitate excesivă a organismului.[3]

Există două tipuri principale de hipotiroidism la copii: hipotiroidismul congenital (prezent la naștere) și hipotiroidismul dobândit.[1][2]

Hipotiroidismul congenital este o formă de hipotiroidism ce apare când glanda tiroidă nu se dezvoltă sau nu funcționează normal înainte de naștere. Mai mult de jumătate din cazurile de hipotiroidism congenital apar când glanda tiroidă nu se dezvoltă normal: (absență/agenezie, când glanda lipsește complet; ectopie, când nu se dezvoltă acolo unde ar trebui sau este hipoplazică, adică subdezvoltată). Mai rar, glanda se dezvoltă normal, dar nu produce cantități adecvate de hormoni tiroidieni.[1][2]

*În unele cazuri rare, anticorpii materni sau anumite medicamente administrate în timpul sarcinii pot trece la bebeluși și pot afecta funcționarea glandei tiroide a acestora. 

Alteori, hipotiroidismul congenital poate fi cauzat de o problemă la nivelul creierului, mai exact în glanda pituitară sau hipotalamus, numit astfel hipotiroidism secundar (central) sau terțiar. Spre deosebire de hipotiroidismul primar congenital, unde problema era localizată la nivelul glandei tiroide însăși, în cazul acesta glanda tiroidă nu primește semnal corect pentru a produce hormonii necesari.

Anumite afecțiuni genetice precum sindromul Down prezintă un risc crescut de hipotiroidism congenital.[1][2]

Hipotiroidismul dobândit, pe de altă parte, apare după naștere și este cel mai frecvent cauzat de tiroidita Hashimoto, o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar atacă celulele glandei tiroide. Tiroidita Hashimoto apare cel mai frecvent în timpul adolescenței, dar poate apărea și la copiii mai mici. Copiii care au sindromul Down sau sindromul Turner prezintă un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. Istoricul familial de tiroidită autoimună reprezintă un alt factor de risc. Alte cauze mai puțin frecvente ale hipotiroidismului dobândit includ radioterapia la nivelul capului și gâtului și utilizarea unor medicamente specifice.[1][2]

Cea mai frecventă cauză a hipertiroidismului este boala Graves, o afecțiune autoimună care afectează glanda tiroidă având determinism genetic.  Această afecțiune este însoțită de o producție de autoanticorpi numiți anticorpi anti-receptor pentru TSH (tirotropină, hormonul secretat de hipofiză care stimulează formarea și secreția hormonilor tiroidieni la nivelul tiroidei) cu efect stimulator ce se leagă de receptorii de pe suprafața celulelor tiroidiene, activând mecanisme ce vor stimula formarea și eliberarea hormonilor tiroidieni și determinând în acest fel o cantitate excesivă de hormoni. Această afecțiune este mai frecventă în familiile care au alte boli autoimune, inclusiv tiroidita Hashimoto, boala celiacă, diabetul de tip 1 și altele.[3][4]

Alte cauze mai puțin frecvente de hipertiroidism la copii și adolescenți includ apariția de noduli tiroidieni, ce pot produce hormoni tiroidieni in exces, tiroidita (inflamația acesteia) și utilizarea anumitor medicamente.[3][4]

Hipertiroidismul neonatal este rar, dar poate fi fatal dacă nu este diagnosticat și tratat la timp de un endocrinolog pediatru. Această afecțiune apare de obicei dacă mama are boala Graves în timpul sarcinii sau a fost tratată pentru aceasta înainte de sarcină.[3][4]

Atât în cazul hipotiroidismului, cât și al hipertiroidismului, simptomele pot varia în funcție de vârsta copilului.

În cazul nou-născuților și sugarilor, simptomele hipotiroidismului pot fi mai puțin vizibile și tind să apară treptat. Pot include:

• letargie;
• apetit scăzut;
• icter;
• tonus muscular scăzut;
• bradicardie;
• constipație;
• fontanele mari;
• pierderea auzului;
• limba mărită;
• hernie ombilicală.[1][2]

La copiii mai mari și adolescenți, hipotiroidismul poate provoca simptome precum:

• creștere în greutate;
• oboseală;
• constipație;
• păr uscat și fragil;
• piele aspră;
• sensibilitate la frig;
• pubertatea întârziată;
• dereglări ale ciclului menstrual.[1][2]

Daca hipotiroidismul la copii rămâne nediagnosticat sau netratat, pot apărea întârzieri în dezvoltarea mentală, deficite cognitive, probleme de creștere (ex: statură mică) și alte complicații.[1][2] 

Hipertiroidismul fetal poate provoca:

• creștere slabă;
• ritm cardiac rapid;
• gușă.[4]

Semnele hipertiroidismul la nou-născuți pot include:

• ritm cardiac rapid;
• respirație rapidă;
• iritabilitate;
• apetit excesiv, asociat cu o creștere slabă în greutate;
• microcefalie (dimensiune anormală de mică a capului);
• falimentul creșterii;
• vărsături;
• diaree;
• ochi bombați (exoftalmie);
• dificultăți de respirație.[4]

Hipertiroidismul netratat poate duce la închiderea prematură a oaselor craniului (craniosinostoză), dizabilitate intelectuală, statură mică și hiperactivitate mai târziu în copilărie.[4]

Alte semne și simptome ale hipertiroidismului la copii și adolescenți pot fi:

• problemele cu somnul;
• transpirațiile;
• oboseala persistentă;
• pierderea în greutate;
• ritmul cardiac rapid;
• tensiunea arterială crescută;
• tranzitul intestinal accelerat;
• tremorul;
• gușa;
• anxietatea;
• iritabilitatea;
• scăderea capacității de concentrare;
• toleranța scăzută la efort;
• sensibilitatea la căldură.[3][4]

Diagnosticul hipotiroidismului și hipertiroidismului la copii se bazează în principal pe analize de sânge care măsoară nivelul hormonilor tiroidieni. Aceste teste sunt simple și nedureroase și sunt incluse în screening-ul neonatal de rutină pentru a depista precoce hipotiroidismul congenital.[1][2][3][4]

Pentru diagnosticare, se pot folosi și analize pentru depistarea autoanticorpilor tiroidieni. Acestea pot ajuta la identificarea unei tulburări autoimune care poate cauza hipertiroidism (ex: boala Graves) sau hipotiroidism (ex: tiroidita Hashimoto). În unele cazuri, medicul poate recomanda și alte investigații, inclusiv o ecografie tiroidiană sau o scintigrafie tiroidiană. Dacă sunt prezenți noduli tiroidieni, medicul poate recomanda o biopsie pentru a preleva o mică mostră de țesut din nodul suspect. Acest eșantion este apoi examinat la microscop pentru a căuta celule anormale.[1][2][3][4] 

Tratamentul hipotiroidismului la copii presupune administrarea de hormoni tiroidieni exogeni (levotiroxina) pe toată durata vieții acestora. Acest tip de tratament este esențial pentru restabilirea nivelurilor normale de hormoni tiroidieni și pentru prevenirea simptomelor asociate cu această afecțiune.[1][2]

În ceea ce privește hipertiroidismul, tratamentul acestei afecțiuni depinde în mare măsură de cauza sa. În majoritatea cazurilor, este necesar un tratament care să reducă cantitatea de hormoni tiroidieni produși. Scopul principal al acestui tratament este de a normaliza nivelul hormonilor tiroidieni (T3 și T4) și de a face ca semnele și simptomele să dispară. Opțiunile de tratament includ administrarea de medicamente numite  antitiroidiene de sinteză, terapia cu iod radioactiv și, în unele cazuri, o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea glandei tiroide.[3][4]

Hipotiroidismul și hipertiroidismul pot afecta semnificativ sănătatea unui copil. Dacă observi simptome care ar putea sugera o tulburare tiroidiană la copilul tău, nu ezita să discuți cu un specialist. Diagnosticul precoce poate preveni complicațiile!  

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Dacă ai nelămuriri sau îngrijorări privind sănătatea copilului tău, programează-l la un consult de specialitate! 

Bibliografie: 

1.Calabria, Andrew. „Hypothyroidism in Infants and Children”, MSD Manual Consumer Version, MSD Manuals, 12 Apr. 2024, www.msdmanuals.com/home/children-s-health-issues/hormonal-disorders-in-children/hypothyroidism-in-infants-and-children. Accesat la 5 Nov. 2024.

2. „Hypothyroidism in Children and Adolescents”, American Thyroid Association, 2016, www.thyroid.org/hypothyroidism-children-adolescents/. Accesat la 5 Nov. 2024.

3. „Hyperthyroidism in Children and Adolescents”, American Thyroid Association, 2016, www.thyroid.org/hyperthyroidism-children-adolescents/. Accesat la 5 Nov. 2024.

4. Calabria, Andrew. „Hyperthyroidism in Infants and Children”, MSD Manual Consumer Version, MSD Manuals, 12 Apr. 2024, www.msdmanuals.com/home/children-s-health-issues/hormonal-disorders-in-children/hyperthyroidism-in-infants-and-children. Accesat la 5 Nov. 2024.