Anorexia la copii și adolescenți: pași importanți pentru o intervenție timpurie și eficientă

Anorexia nervoasă este o tulburare de alimentație care poate determina copiii și adolescenții să se înfometeze în mod deliberat, într-o încercare disperată de a se conforma unei imagini corporale nerealiste. Acest comportament este adesea alimentat de o frică irațională de a se îngrășa, chiar dacă realitatea arată altfel - copiii și adolescenții cu anorexie sunt adesea mult prea slabi, în ciuda percepției lor distorsionate, dar faptul ca au aceasta percepție distorsionată determină o suferință psihică semnificativă. Tratată mult prea târziu și amânând prezentarea la specialistul cu experientă în tulburările de alimentație, anorexia poate duce la complicații medicale severe sau chiar la deces.[1][2] Este esențială intervenția timpurie și eficientă pentru gestionarea sa, iar în acest articol ne vom opri asupra câtorva dintre cei mai importanți pași în acest sens. 

Nu putem interveni dacă nu știm de existența acestei tulburări de alimentație. De aceea, unul dintre cei mai importanți pași pentru o intervenție timpurie și eficientă este recunoașterea semnelor anorexiei la copii și adolescenți. Acestea pot fi fizice, comportamentale, psihologice și emoționale și nu sunt întotdeauna ușor de recunoscut.

Printre potențiale semne de alarmă pe care cei din jur le-ar putea observa se numără: 

• imaginea corporală distorsionată (chiar dacă în realitate este slab, copilul sau adolescentul se vede ca fiind prea gras); 
• cântărirea repetată și verificarea obsesivă a corpului în oglindă; 
• pierderea extremă în greutate/ greutatea mult sub media normală pentru vârsta sa;
• lipsa creșterii în înălțime/ greutate;
• teama excesivă de a se îngrășa;
• refuzul de a mânca o cantitate normală de alimente; 
• urmarea unor diete extreme;
• percepția greutății ca o parte foarte importantă a identității sale;
• comportamente compensatorii (vărsături auto-provocate, abuz de laxative/diuretice); 
• exercițiile fizice excesive;
• unghiile fragile sau căderea părului;
• constipația; 
• intoleranța la frig;
• absența menstruației.[1]

Detectarea acestor semne la timp poate preveni agravarea anorexiei și complicațiile asociate.

Diagnosticul precoce este de o importanță capitală pentru un tratament eficient și pentru prevenirea complicațiilor asociate cu anorexia nervoasă. Odată observați indicatorii de risc, este recomandat ca părinții sau îngrijitorii să solicite de urgență o evaluare medicală de specialitate.

Aceasta poate implica:

• o examinare fizică pentru a verifica semnele vitale ale pacientului, greutatea sa și sănătatea sa generală; 
• evaluarea stării nutriționale (ex: analiza corporală, măsurarea indicelui de masă corporală, analize de sânge specifice pentru a evalua carențe nutriționale, dezechilibrele hidroelectrolitice, nutriționale, disfuncțiile organelor interne ș.a.); 
• întrebări despre obiceiurile alimentare, greutate și starea generală de sănătate mintală și fizică a copilului/ adolescentului; 
• analize de laborator și investigații pentru a exclude alte afecțiuni medicale care ar putea imita simptomele anorexiei; 
• evaluare psihologică și psihiatrică.[2][3]

Anorexia nervoasă este o tulburare de sănătate mintală și se bazează pe criterii specifice, care, conform DSM-5, includ:

• restricționarea aportului caloric în raport cu necesarul, ducând la o greutate corporală semnificativ redusă în contextul vârstei, sexului, traiectoriei de dezvoltare și sănătății fizice;
• frica intensă de a se îngrășa; 
• imaginea corporală distorsionată și lipsa persistentă de recunoaștere a gravității greutății corporale scăzute.[4]

De asemenea, se va stabili tipul specific de anorexie de care suferă copilul sau adolescentul:

• anorexie nervoasă de tip restrictiv - dacă în ultimele 3 luni nu a avut episoade regulate de mâncat în exces (binge-eating) sau de comportamente de purgare (vomă autoindusă, abuz de laxative/diuretice), dar cu apel la exerciții fizice în exces, dietă sau înfometare excesivă; 
• anorexie nervoasă de tip compulsiv cu mecanisme compensatorii de eliminare - dacă în ultimele 3 luni s-a angajat regulat în episoade de mâncat în exces sau în comportamente de purgare - episoade de vărsătură autoprovocate, consum de diuretice, clisme, ceaiuri de slăbit, laxative.[4]

Odată stabilit diagnosticul, planul de intervenție va fi stabilit și implementat de o echipă multidisciplinară, care să asigure o abordare cuprinzătoare și integrată a tuturor aspectelor bolii. Această echipă poate include:

• medicul pediatru - se ocupă cu monitorizarea stării fizice generale, a semnelor vitale, a creșterii și dezvoltării pacientului, cu diagnosticul diferențial și cu gestionarea complicațiilor medicale;  
• medicul psihiatru - se ocupă de diagnosticarea tulburării alimentare și a comorbidităților psihiatrice, cum ar fi depresia, anxietatea sau tulburarea obsesiv-compulsivă, precum și cu managementul acestora și implementarea recomandărilor specifice cât și a planului de tratament - cu cât adresabilitatea către medic este mai tardivă, cu atât cresc șansele de a fi nevoie de inițiere tratament psihotrop, dar nu e o regulă; 
• psihoterapeutul - se ocupă cu implementarea a diverse tipuri de terapii (ex: terapie cognitiv-comportamentală specifică pentru tulburările de alimentație, terapie de grup, terapie de familie) pentru abordarea aspectelor emoționale și comportamentale ce stau la baza anorexiei, precum și pentru identificarea unor strategii de coping eficiente; 
• specialistul în nutriție clinică și dietetică - se ocupă cu elaborarea și monitorizarea planurilor de reabilitare nutrițională, stabilirea obiectivelor de greutate, educarea pacientului și a familiei despre alimentația sănătoasă și normalizarea obiceiurilor alimentare; 
• alți specialiști - în funcție de complicațiile dezvoltate și particularitățile fiecărui caz - endocrinolog, gastroenterolog, cardiolog, nefrolog ș.a.[2][3]

Echipa Yuno Clinic include toți specialiștii care pot asigura o abordare multidisciplinară și o intervenție timpurie și eficientă în cazul anorexiei la copii și adolescenți, așa că nu ezita să ne contactezi pentru o programare!

Familia joacă un rol central în procesul de recuperare. Părinții trebuie să:

• stabilească limite clare și consecvente în ceea ce privește mâncarea și exercițiile fizice; 
• supravegheze mesele și să încurajeze un aport alimentar adecvat - negociat și integrat cu preferințele copilului, dar fără să existe discuții exagerate despre mâncare și conținut alimentar; 
• evite discuțiile despre greutate sau aspectul fizic în prezența copilului; 
• promoveze o imagine corporală sănătoasă și o atitudine pozitivă față de mâncare; 
• acorde atenție sporită nevoilor emoționale ale copilului și să-l încurajeze să-și exprime sentimentele; 
• participe activ la sesiunile de terapie de familie.[2][3]

Anorexia nervoasă necesită o intervenție timpurie și eficientă pentru a asigura recuperarea și pentru a preveni consecințele devastatoare pe termen lung. Recunoașterea semnelor de alarmă și diagnosticarea precoce sunt primii pași cruciali. Următorul este intervenția multidisciplinară, susținută de familie și în colaborare permanentă între specialiști-familie-persoana afectată. Dacă suspectezi existența unei astfel tulburări, adresează-te unui medic/specialist cât mai curând posibil!  

Disclaimer: Acest articol are doar scop informativ și nu înlocuiește vizita la medic. Dacă observi semne de anorexie la copilul sau adolescentul tău, programează o consultație de specialitate!  

Surse: 

1.„Quick Guide to Anorexia Nervosa”, Child Mind Institute, 20 Aug. 2024, childmind.org/guide/anorexia-nervosa-quick-guide/. Accesat la 14 iulie 2025.

2.Robatto, Ana Paola, et al. „Diagnosis and Treatment of Eating Disorders in Children and Adolescents”, Jornal de Pediatria, vol. 100, 26 Dec. 2023, pp. S88–S96, www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0021755723001559, https://doi.org/10.1016/j.jped.2023.12.001. Accesat la 14 iulie 2025.

3.Tan, JSK, et al. „Eating Disorders in Children and Adolescents”, Singapore Medical Journal, vol. 63, no. 6, 1 June 2022, pp. 294–298, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9329554/, https://doi.org/10.11622/smedj.2022078. Accesat la 14 iulie 2025. 

4.„DSM-5 Changes: Implications for Child Serious Emotional Disturbance”, National Library of Medicine, Substance Abuse and Mental Health Services Administration (US), June 2016, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519712/table/ch3.t15/. Accesat la 14 iulie 2025.