Hernia ombilicală la copii: ce este și care sunt primele semne?

Hernia ombilicală este o afecțiune destul de comună în rândul sugarilor și copiilor mici. Deși poate reprezenta un motiv de îngrijorare pentru părinți, în majoritatea cazurilor, nu este considerată o problemă gravă și se poate vindeca de la sine. Totuși, în situații rare, pot apărea unele complicații, motiv pentru care se recomandă monitorizarea ei cu atenție pentru a se putea interveni la timp dacă este necesară tratarea sa.[1][2]  

Hernia ombilicală reprezintă un defect la nivelul peretelui abdominal, mai precis la nivelul inelului ombilical, cunoscut și ca buric, și implică exteriorizarea unei părți de grăsime sau chiar a unui organ intern. Cel mai frecvent, organul care iese la suprafață este intestinul subțire.[1][2]

Cauza principală a herniei ombilicale la copii este o închidere incompletă a orificiului ombilical. În timpul vieții intrauterine, acest orificiu permite cordonului ombilical să pătrundă în abdomenul fătului pentru a asigura schimbul de nutrienți și oxigen între mamă și acesta. După naștere, ar trebui să se închidă complet, pe măsură ce copilul crește. Dacă închiderea nu este completă, rămâne un spațiu prin care o parte din intestin poate ieși.[1][2]

De cele mai multe ori, hernia ombilicală este prezentă de la naștere. Poate apărea atât la fete, cât și la băieți și este observată mai frecvent la bebelușii născuți prematur sau la cei cu greutate mică la naștere. De exemplu, incidența herniei ombilicale la bebelușii cu greutate la naștere cuprinsă între 1000 și 1500 de grame poate ajunge până la 84%, însă la copiii a căror greutate la naștere se încadrează între 2000 și 2500 de grame aceasta scade până la 20,5%.[1]

Majoritatea herniilor ombilicale apar la copiii fără alte probleme de sănătate. În cazuri rare, ele pot fi asociate cu anumite afecțiuni: trisomia 13 sau sindromul Patau, trisomia 18 sau sindromul Edwards, trisomia 21 sau sindromul Down, hipotiroidismul și alte tulburări metabolice, sindromul Ehlers-Danlos, sindromul Marfan ș.a.[1]

Hernia ombilicală la copii nu este dureroasă. De regulă, primul și poate chiar singurul semn observat este o umflătură în zona din jurul buricului (ombilicul pare ieșit în afară). Această umflătură tinde să devină mai evidentă atunci când copilul plânge, râde ori tușește sau în timpul defecației. De regulă, hernia este reductibilă, ceea ce înseamnă că poate fi împinsă ușor înapoi în abdomen cu degetele (nu este indicat să se efectueze această manevră acasă, ci doar de către medic). În poziție relaxată, cum ar fi atunci când copilul stă culcat, hernia poate dispărea complet.[1][2][3] 

Dacă observi o umflătură în zona buricului copilului care se mărește la efort sau atunci când acesta plânge, este bine să soliciți un consult medical pentru a exclude alte posibile cauze și pentru a primi sfaturi de specialitate. Diagnosticul herniei ombilicale este, de obicei, simplu și se bazează pe examinarea fizică. Medicul va evalua dimensiunea herniei, gradul de reductibilitate și eventualele semne de complicații.

În marea majoritate a cazurilor (peste 90%), hernia ombilicală la copii se rezolvă spontan până la vârsta de 2 ani sau cel mai târziu până la vârsta de 5 ani, pe măsură ce mușchii abdominali se întăresc și se dezvoltă. În cazul în care hernia nu se închide de la sine până la vârsta de 4-5 ani sau dacă apar complicații, poate fi necesară o intervenție chirurgicală.[1][2][3]  

Complicațiile herniei ombilicale la copii sunt rare. Ea devine periculoasă atunci când țesutul abdominal proeminent este prins (încarcerat) și nu mai poate fi împins înapoi în cavitatea abdominală. În aceste cazuri, alimentarea cu sânge a porțiunii de intestin care este blocată poate fi afectată, ducând la dureri abdominale și leziuni tisulare. Deși aceste situații sunt neplăcute, ele pot fi prevenite sau tratate dacă sunt identificate la timp.[1][2][3]

Dacă alimentarea cu sânge a unei porțiuni de intestin este complet întreruptă, acest lucru poate conduce la necroza țesuturilor, ceea ce înseamnă că țesutul afectat moare. În astfel de situații, infecția poate să se răspândească în toată cavitatea abdominală și poate pune viața în pericol.[1][2][3]

Adresează-te de urgență unui medic dacă cel mic are hernie ombilicală și:

• începe să vomite;
  
• dă semne de sensibilitate sau de durere în zona abdomenului;
  
• observi că hernia se mărește sau își schimbă culoarea.[1][2][3]
  

Hernia ombilicală este o afecțiune benignă care, în majoritatea cazurilor, se vindecă de la sine. Cu toate acestea, este important să consulți un medic dacă observi o umflătură la nivelul buricului copilului tău. Printr-un diagnostic precoce și o monitorizare atentă, se pot evita complicațiile și se poate asigura o bună evoluție a copilului.

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește vizita la medic. Pentru orice nelămurire privind sănătatea copilului tău, programează-l la un consult de specialitate!

Bibliografie:

1.Lucas, et al. „Pediatric Umbilical Hernia”, StatPearls Publishing, 18 Nov. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459294/. Accesat la 4 Dec. 2024.

2.Belkind-Gerson, Jaime. „Umbilical Hernia in Children”, MSD Manual Consumer Version, MSD Manuals, Nov. 2023, www.msdmanuals.com/home/children-s-health-issues/gastrointestinal-disorders-in-children/umbilical-hernia-in-children. Accesat la 4 Dec. 2024.

3. „Umbilical Hernia: Symptoms, What It Is, Treatment & Surgery”, Cleveland Clinic, 22 Sept. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/umbilical-hernia. Accesat la 4 Dec. 2024.

4. „Pediatric Umbilical Hernia”, American College of Surgeons, 2022, www.facs.org/for-patients/the-day-of-your-surgery/pediatric-umbilical-hernia/. Accesat la 4 Dec. 2024.