Retardul de creștere intrauterină: ce este și cum poate afecta sănătatea bebelușului?

Retardul de creștere intrauterină este o problemă gravă care poate avea repercusiuni pe termen lung asupra sănătății bebelușului. În acest articol, îți vom spune ce înseamnă acest fenomen, când și de ce poate apărea, dar și care sunt complicațiile pe termen scurt și lung ale acestuia!

Retardul de creștere intrauterină, cunoscut și ca restricție de creștere intrauterină, este definit ca „incapacitatea unui făt de a atinge creșterea fetală optimă prestabilită genetic”. Cu alte cuvinte, se manifestă prin dezvoltarea lentă sau insuficientă a fătului în uter, rezultând o greutate corporală mai mică la naștere decât este normal.[1][2]

Este important să se distingă însă între termenii „făt mic pentru vârsta gestațională” și „retard de creștere intrauterină”. Primul se referă la un făt a cărui greutate estimată se situează sub percentila 10 pentru vârsta gestațională respectivă, iar cel de-al doilea la unul care nu a atins potențialul de creștere din cauza unuia sau mai multor factori determinanți. Nu toți feții mici pentru vârsta gestațională se încadrează în mod obligatoriu și în categoria celor cu retard de creștere intrauterină.[1][2]

Conform clasificării clasice, retardul de creștere intrauterină poate fi simetric sau asimetric. Forma simetrică se dezvoltă devreme în sarcină și presupune o afectare uniformă a tuturor organelor fătului. Forma asimetrică apare, de regulă, în ultimul trimestrul de sarcină și se caracterizează prin dezvoltarea neuniformă a diferitelor organe și sisteme.[1][2]

O altă clasificare deosebește retardul de creștere uterină cu debut precoce (înainte de săptămâna 32 de sarcină) de cel cu debut tardiv (după săptămâna 32 de sarcină).[1][2]

Restricția de creștere intrauterină poate apărea oricând în timpul sarcinii și poate avea la bază factori maternali, placentari, fetali sau genetici ori o combinație a lor. Acești factori pot include, de exemplu:

• sarcinile multiple (ex: gemeni, tripleți);
  
• preeclampsia;
  
• anomaliile placentei;
  
• infecțiile materne (ex: infecția cu citomegalovirus, rubeola, sifilisul, toxoplasmoza etc.)
  
• unele anomalii cromozomiale (trisomiile 13, 18, 21) sau sindroame genetice (ex: sindromul Russell-Silver, sindromul Dubowitz, sindromul Seckel, sindromul Johanson–Blizzard, sindromul Fanconi, sindromul Roberts etc.);
  
• anomaliile congenitale severe (ex: malformațiile cardiace congenitale, defectele de tub neural);
  
• abuzul de alcool sau droguri;
  
• vârsta maternă sub 16 ani sau peste 35 de ani;
  
• hipertensiunea arterială;
  
• diabetul;
  
• alimentația inadecvată;
  
• bolile tiroidiene;
  
• intervalul prea mic (sub 6 luni) sau prea mare (de 120 de luni sau mai mult) între sarcini;
  
• bolile de rinichi;
  
• anemia.[1][2]

Retardul de creștere intrauterină ușor nu are întotdeauna efecte importante pe termen lung. În majoritatea cazurilor, bebelușii cu restricție de creștere intrauterină ajung la înălțimea și greutatea normală pentru vârsta lor până la 2 sau 3 ani.[1][2]

Atenție! Fiecare copil se dezvoltă în ritmul său și nu ar trebui să încerci să grăbești creșterea acestuia prin hrănirea sa în exces pentru a compensa un eventual retard de creștere. Acest lucru ar putea duce la complicații precum obezitatea sau diabetul. Medicul pediatru este cel care poate monitoriza progresul copilului și care poate decide, dacă se confirmă o eventuală tulburare de creștere, ce măsuri sunt necesare!

Revenind la retardul de creștere intrauterină, acesta poate avea totuși consecințe grave asupra sănătății copilului, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, în funcție de cauza și severitatea sa, precum și de momentul apariției sale.[1][2]

Nou-născuții cu restricție de creștere intrauterină sunt predispuși să dezvolte o serie de complicații la sau după naștere. Printre acestea se numără:

• asfixia perinatală;
  
• aspirația de meconiu;
  
• hipertensiunea pulmonară persistentă;
  
• hipotermia;
  
• hipoglicemia;
  
• hiperglicemia;
  
• hipocalcemia;
  
• policitemia;
  
• icterul;
  
• dificultățile de alimentație;
  
• sepsisul;
  
• hemoragia pulmonară.[1][2]

În plus, sunt predispuși să se nască prematur, caz în care pot suferi de complicatii legate de prematuritate și de gradul acesteia, cum ar fi anemia de prematuritate, icterul de prematuritate, displazia bronhopulmonară, sindromul de detresă respiratorie, enterocolita necrozantă, persistență de canal arterial, hemoragia intracraniană și retinopatia de prematuritate .[1][2]

Mortalitatea perinatală este ridicată la sugarii diagnosticați cu restricție de creștere intrauterină. În cazul supraviețuitorilor, pot apărea complicații pe termen lung, complicații ce nu se rezumă la creșterea fizică redusă (în cazurile severe, copiii afectați pot rămâne cu o statură mai mică) ci pot include:

• performanță academică slabă;
  
• scăderea performanței cognitive;
  
• probleme de comportament și hiperactivitate.[1][2]

Anomaliile cognitive și de neurodezvoltare includ: scoruri slabe la testele cognitive, nevoia de educație specială, disfuncții motorii fine și grosiere variabile, tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și paralizie cerebrală. Sunt, de asemenea, mai predispuși la eșec de creștere, precum și la dezvoltarea unor boli cum ar fi diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, obezitatea, sindromul metabolic și bolile coronariene mai târziu în viață.[1][2]

Retardul de creștere intrauterină este o problemă gravă care poate avea consecințe pe termen scurt și lung asupra sănătății bebelușului. Este important ca bebelușii cu restricție de creștere intrauterină să fie monitorizați de un medic pediatru, dar și de alți specialiști, pentru a putea depista la timp eventualele complicații și a putea lua măsuri adecvate!

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol nu reprezintă un substitut pentru vizita la medic. Informații și recomandări personalizate privind monitorizarea copiilor diagnosticați cu retard de creștere intrauterină se pot oferi doar după un consult de specialitate!

Bibliografie:

1.Li Chi Chew, and Rita P Verma. „Fetal Growth Restriction”, StatPearls Publishing, 8 Aug. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK562268/. Accesat la 11 iulie 2024.

2.Sharma, Deepak, et al. „Intrauterine Growth Restriction: Antenatal and Postnatal Aspects”, Clinical Medicine Insights. Pediatrics, vol. 10, 1 Jan. 2016, pp. CMPed.S40070–CMPed.S40070, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4946587/, https://doi.org/10.4137/cmped.s40070. Accesat la 11 iulie 2024.