Spasmul hohotului de plâns: cauze, simptome și opțiuni de tratament

Niciun părinte nu se simte confortabil când copilul său are o criză de plâns puternic. Dacă o astfel de criză mai este însoțită de oprirea respirației și chiar de leșin, este aproape imposibil să nu te panichezi. Episoadele de acest tip apar în special la bebeluși și copiii mici și sunt specifice spasmului hohotului de plâns, o tulburare despre care îți vom spune mai multe în continuare.

Spasmul sau sindromul hohotului de plâns (SHP) este o tulburare paroxistică benignă nonepileptică ce afectează copiii altfel sănătoși. Caracterizată printr-un episod de plâns intens, urmat de oprirea respirației (apnee) pentru câteva secunde și pierderea cunoștinței (sincopă sau leșin) pentru o perioadă scurtă, poate avea un impact emoțional puternic asupra copilului și a familiei acestuia, dar este benignă din punct de vedere medical.[1][3]

Ce înseamnă asta? Înseamnă cu nu este periculoasă și nu lasă sechele pe termen lung. Spasmul hohotului de plâns apare la mai puțin de 1% până la aproximativ 5% dintre copii. Primele episoade apar, de regulă, în primul an de viață, cel mai adesea în jurul vârstei de 6 luni, și ating apogeul la vârsta de 2 ani. În aproximativ 50% dintre cazuri, dispar până la vârsta de 4 ani și în 83% dintre cazuri până la vârsta de 8 ani. Totuși, un mic procent dintre copii pot continua să aibă astfel de episoade până la vârsta adultă.[1][3][4]

Există două forme principale ale spasmul hohotului de plâns, în funcția de culoarea tegumentelor în timpul de episoadelor: spasmul hohotului de plâns de tip cianotic și spasmul hohotului de plâns de tip palid. În cazul SHP cianotic, cel mai frecvent tip de SHP, copilul se învinețește la față. Tipul palid, de pe altă parte, se caracterizează prin paloare, adică pielea copilului devine palidă.[2][4]

Important de reținut este că atât formele cianotice, cât și cele palide ale sindromului hohotului de plâns sunt involuntare. Copilul nu își ține respirația în mod intenționat și nu are control asupra acestor episoade.[4]

Cauzele exacte ale spasmului hohotului de plâns nu sunt cunoscute. Episoadele de tip cianotic apar, de regulă, după o criză de furie sau ca răspuns la o mustrare sau un alt eveniment supărător. Episoadele de SHP palid apar, de obicei, ca răspuns la durere sau un eveniment traumatizant, cum ar fi o cădere, o lovitură la cap sau o sperietură puternică. În aceste cazuri, creierul trimite un semnal prin nervul vag care încetinește sever ritmul cardiac, provocând pierderea conștiinței.[4]

Există și cazuri în care spasmul hohotului de plâns pare să aibă o componentă genetică. În 20 până la 35% din cazuri există antecedente pozitive de episoade similare la rudă apropiată. De asemenea, se pare că există o legătură între anemia prin carență de fier (anemia feriprivă) sau deficitul de fier și spasmul hohotului de plâns, dar sunt necesare mai multe studii în acest sens.[1][3][4]

Un medic pediatru sau un medic neurolog pediatru te pot ajuta să afli mai multe despre posibilele cauze și factori declanșatori ai spasmului hohotului de plâns.

Simptomele spasmului hohotului de plâns pot varia ușor în funcție de forma clinică.

Un episod de SHP cianotic debutează cu o criză de plâns puternic și necontrolat. În urma plânsului intens, apare oprirea bruscă a respirației pentru aproximativ 10-20 de secunde, timp în care pielea din jurul gurii și a buzelor poate deveni vineție (cianoză). În unele cazuri, apare și pierderea pentru un scurt timp a stării de conștiență, nu mai mult de 1 minut.[4]

În contrast cu SHP cianotic, SHP palid nu este precedat neapărat de un episod de plâns. Copilul își pierde brusc cunoștința, fără avertisment. Pielea devine palidă în timpul episodului, în loc să devină vineție.[4] 

În ambele forme ale spasmului hohotului de plâns, episodul este urmat de o relaxare rapidă a corpului și revenirea la activitatea normală, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.[4]

Durata unui episod de spasm hohot de plâns (SHP) variază, dar în majoritatea cazurilor acesta durează mai puțin de un minut. În cazul în care copiii leșină, acest fenomen este de obicei de scurtă durată, revenindu-și în aproximativ 1 sau 2 minute.[2]

Nu există niciun test care să permită stabilirea unui diagnostic direct. Diagnosticul se bazează, în mare parte, pe observațiile și descrierea episoadelor făcute de părinți (dacă poți, este indicat să încerci să filmezi un episod de acest tip înainte de a merge la medic), precum și pe o examinare completă a copilului efectuată de medicul pediatru.[1][3] 

Acesta poate recomanda analize și investigații suplimentare în funcție de simptomele prezentate de copil. De exemplu, dacă suspectează o anemie, medicul poate solicita efectuarea unor analize de laborator pentru confirmarea sau infirmarea acesteia.

În cazul copiilor care au episoade severe și frecvente de SHP, poate fi necesară efectuarea unei electrocardiograme și a unei electroencefalograme (EEG). Acestea pot ajuta la excluderea altor afecțiuni, cum ar fi epilepsia, care poate avea simptome similare cu sindromul hohotului de plâns. 

De asemenea, în funcție de constatările sale, medicul pediatru poate direcționa părinții către un neurolog pediatru sau un cardiolog pediatru pentru consult și investigații suplimentare.[1][3]

Episoadele de acest tip pot fi alarmante pentru părinți, dar în majoritatea cazurilor nu reprezintă un pericol imediat pentru sănătatea copilului și nu este necesar un tratament anume. De fapt, nici nu există medicamente sau alte tratamente specifice pentru spasmul hohotului de plâns. Unele studii sugerează că suplimentarea cu fier poate fi benefică pentru copiii care experimentează frecvent episoade de SHP, dacă au fost diagnosticați cu anemie sau deficit de fier.[1][2][3] 

Este important de notat că decizia de a administra suplimente de fier revine în totalitate medicului. Acesta va evalua starea de sănătate a copilului, va lua în considerare rezultatele testelor de laborator și va lua în calcul potențialele riscuri și beneficii înainte de a decide dacă și când se impune administrarea de suplimente de fier.

Este important să rămâi calmă și să acționezi în mod corespunzător în timpul unui episod de spasm al hohotului de plâns. Cel mai important lucru pe care îl poți face este să asiguri siguranța copilului:

• întinde copilul pe o parte și rămâi cu el până se termină episodul;
• asigură-te că nu își poate lovi capul, brațele sau picioarele de obiectele din jur;
• nu încerca să pui nimic în gura copilului, nici măcar degetele;
• evită să îi faci respirație gură la gură sau alte manevre de resuscitare - nu sunt necesare și pot fi periculoase.[2]

După ce episodul s-a terminat, comportă-te normal, liniștește copilul și lasă-l să se odihnească. Nu certa copilul și nu îi reproșa în vreun fel episodul - nu este vorba de un comportament intenționat sau de o modalitate de a-ți atrage atenția! În cazul în care cianoza persistă sau copilul nu respiră mai mult de un minut, sună la 112![2]

Deși înfricoșătoare, spasmul hohotului de plâns nu este o tulburare care va avea consecințe negative pe termen lung asupra sănătății copilului tău. Episoadele de acest tip vor dispărea pe măsură ce copilul crește. Între timp, este important să înveți cum să reacționezi în timpul acestor crize sau episoade, cum să le gestionezi și cum să-l calmezi pe cel mic după ele. 

Disclaimer: Informațiile din acest articol au caracter general și nu pot înlocui vizita la medic. În cazul în care copilul tău are episoade de plâns puternic, urmate de oprirea respirației și pierderea cunoștinței, programează-l la un consult de specialitate pentru o evaluarea amănunțită și stabilirea unui diagnostic clar!

Bibliografie:

Alexander K.C. Leung, et al. „Breath-Holding Spells in Pediatrics: A Narrative Review of the Current Evidence”, Current Pediatric Reviews, vol. 15, no. 1, 5 Apr. 2019, pp. 22–29, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6696822/, https://doi.org/10.2174/1573396314666181113094047. Accesat 17 Apr. 2024.

„Breath-Holding in Babies and Children”, NHS, 2024, www.nhs.uk/conditions/breath-holding-in-babies-and-children/. Accesat 17 Apr. 2024.

Goldman, Ran D. „Breath-Holding Spells in Infants”, Canadian Family Physician Medecin de Famille Canadien, vol. 61, no. 2, 2015, pp. 149–50, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4325862/. Accesat 17 Apr. 2024.

Stephen Brian Sulkes. „Breath-Holding Spells”, MSD Manual Consumer Version, MSD Manuals, 4 May 2023, www.msdmanuals.com/home/children-s-health-issues/behavioral-problems-in-children/breath-holding-spells. Accesat 17 Apr. 2024.