Înțelegerea și tratarea anxietății

(implică existența unui obiect declanșator) și anxietatea (frica anticipatorie) sunt trăiri normale în viața noastră, care ne-au ajutat de-a lungul timpului să ne ferim de pericole și să ne dezvoltam, sa avem gradul de evoluție și perfecționare din prezent.
Dificultățile/îngrijorările/nevoia de intervenție specifică apar atunci când aceste două emoții devin prea intense și copleșitoare și impiedică persoana să mai gândească limpede, să ia decizii adecvate contextului sau de viață și să se poată descurca în activitățile zilnice.

Ce reprezintă anxietatea în viața copiilor?
Anxietatea și dificultatile de interactiune socială sunt două aspecte complexe care pot afecta viața copiilor și adolescenților într-o măsură semnificativă. Aceste probleme pot genera dificultăți în adaptarea social, afectarea performanțelor școlare și un dezechilibru în dezvoltarea fizică, socială și emoțională generală a tinerilor. Pentru a aborda aceste probleme cât mai adecvat și cu șanse de recuperare optime, colaborarea între psihologi și psihiatri devine esențială.
Orice schimbare în comportamentul copilului într-o anumită etapă de vârstă, care nu are legătură cu un salt mintal, noi achiziții sau intrarea într-o nouă etapă de vârstă ar trebui să motiveze părintele să se străduiască să înțeleagă ce se întâmplă cu el.
Sunt câteva elemente care ar trebui să îngrijoreze părinții și să îi determine să se adreseze specialiștilor în sănătate mintală pentru o evaluare completă, care, efectuată prea târziu sau amânată, poate scădea șansele de intervenție eficientă:
- Tendința de retragere socială,
- Lipsa dorinței de a încerca lucruri noi,
- Dureri / senzații nejustificate în diverse zone ale corpului (ex: furnicături, senzații de amețeală, dureri de cap, amorțeli, tensiune musculară, incapacitatea de a se relaxa, palpitații, greață, vărsături, dureri abdominale)
- Frici multiple,
- Nevoia de a fi un adult in preajma si a avea mereu confirmarea ca ceea ce face este bine.

Care sunt cauzele anxietății?
Anxietatea poate apărea la copii dintr-o varietate de motive și poate fi influențată de o combinație de factori biologici, genetici, psihologici și de mediu:
- Factori genetici. Acei copii care au membri ai familiei cu anxietate pot fi mai predispuși să o dezvolte. De asemenea, dezechilibre chimice existente la nivelul sinapselor cerebrale și particularitati ale structurii cerebrale, cat si modele particulare de reacție la anumiți stimuli pot juca un rol în apariția anxietății.
- Personalitate și temperament. Copiii cu o structurară a temperamentului mai sensibil pot fi mai predispuși să dezvolte anxietate. Aceștia pot fi mai atenți la pericole și pot avea o reacție mai puternică la situații stresante.
- Factori de mediu și experiențe traumatice. Evenimente sau experiențele stresante din viața copilului, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, divorțul părinților, schimbarea școlii sau expunerea la violență sau abuz, pot contribui la dezvoltarea anxietății. Un mediu familial instabil sau excesiv de protector poate, de asemenea, crește riscul de anxietate.
- Exemple din familie. Copiii pot învăța să fie anxioși prin observarea și imitarea comportamentului anxios al părinților sau al altor persoane semnificative din viața lor. Dacă un copil are un membru al familiei care suferă de anxietate și acesta se poartă mereu temător, prăpăstios sau agitat, cel mic poate învăța să aibă aceeași reacție, crezând că așa este normal să te porți.

Impactul anxietății și al dificultăților de interacțiune socială:
Prezența anxietății în viața copiilor și adolescenților înseamnă nivel crescut de stress cu creșterea în paralel a hormonilor de stres și diveste acuze somatice (transpirații, palpitații, paloare tegumentară, amețeli, dureri abdominale, tulburari gastrointestinale etc.). Acestea pot scădea foarte mult calitatea vieții, culminând cu atacul de panică ce reprezintă cea mai intensă și spectaculoasă manifestare a anxietății, îngrijorare constantă și frică în situațiile sociale. Astfel, pot fi împiedicați să se implice în activități sociale, să își exprime opinia sau să dezvolte relații sănătoase cu ceilalți. Aceste aspecte pot influența negativ performanța scolară/academică, stima de sine și starea generală.

Psihologii / consilierii psihologici, joacă un rol esențial în evaluarea și tratamentul anxietății și dificultăților / inadecvării sociale la copii și adolescenți. Aceștia folosesc diferite tehnici și abordări terapeutice adaptate vârstei și nevoilor individuale, cum ar fi: metode cognitiv-comportamentale, pentru a ajuta copiii și adolescenții să înțeleagă, să gestioneze gândurile și emoțiile anxioase, să dezvolte abilități de comunicare și să își îmbunătățească abilitățile sociale.

În anumite cazuri, anxietatea și inadecvarea / dificultățile sociale sunt atât de intense încât poate fi necesară implicarea psihiatrilor. Un părinte ar trebui să fie motivat să se prezinte la un medic psihiatru de simptome ale copilului precum:
- izolarea socială,
- dificultățile de concetrare și colaborare în sarcini, mai ales în cele școlare,
- idei depresive recurente sau lipsa de sens, de utilitate, lipsa de chef de viata,
- scaderea randamentului util/ incapacitatea de a face activitati care altadata ii placeau,
- modificari in sens pozitiv sau negative ale poftei de mancare si implicit ale aportului alimentar,
- tulburari de somn.

În colaborare cu psihologii, psihiatrii pot contribui la dezvoltarea unui plan de tratament/intervenție complet, plan de recuperare individualizat care să abordeze atât aspectele psihologice, cât și cele medicale ale problemelor copiilor și adolescenților.
Prin intermediul evaluărilor clinice, recomandărilor pentru o bună conduită în familie și în mediu, recomandărilor de implicare în diverse forme de psihoterapie/consiliere psihologică și a colaborării dintre consilierul psihologic și medicul psihiatru se soluționează aceste dificultăți/nereguli diagnoze complexe ale copiilor și adolescenților.
Copiii și adolescenții pot învăța să gestioneze anxietatea și să dezvolte abilități sociale, permițându-le să-și îmbunătățească calitatea vieții și să se integreze în societate într-un mod sănătos și funcțional.