Sindromul Noonan: simptome, cauze și cum poate fi diagnosticat?

Sindromul Noonan este boală genetică ce afectează diverse zone ale corpului și care poate avea un impact semnificativ în special asupra dezvoltării fizice a copilului. Este relativ rară, afectând aproximativ 1 din 1000 până la 2500 de nou-născuți, iar simptomele sale pot varia destul de mult.[1][2] Despre aceste simptome, precum și despre cauzele sindromului Noonan și cum poate fi el diagnosticat îți vom spune mai multe mai jos!

Manifestările sindromului Noonan pot varia de la un copil la altul, dar acestea pot fi împărțite în trei categorii principale:

• caracteristici faciale particulare;
  
• statură mică și alte caracteristici fizice;
  
• defecte cardiace congenitale.[2][3]

Aceste simptome ale sindromului Noonan pot fi evidente la naștere sau în primii ani de viață. Pe măsură ce copilul crește, ele tind să se modifice și să devină mai puțin evidente. Trăsăturile faciale asociate cu acest sindrom includ:

• fruntea lată;
  
• ptoza palpebrala (pleoape cazute);
  
• fanta palpebrala oblica sau hipertelorismul orbital (distanța mai mare decât cea normală între ochi);
  
• nasul scurt și lat;
  
• gât scurt, cu exces de piele;
  
• urechile jos inserate.[2][3]

Între 50% și 70% dintre persoanele cu sindrom Noonan au statură mică. La naștere, acestea au de obicei o lungime și o greutate normale, dar ritmul lor de creștere poate încetini semnificativ după vârsta de 2 ani. Pubertatea poate apărea cu câțiva ani mai târziu decât în mod normal, iar creșterea așteptată în timpul acestei perioade poate fi redusă sau poate lipsi cu desăvârșire. Înălțimea medie a unui adult cu sindromul Noonan este de 162,5 de cm pentru bărbați, respectiv 153 de cm pentru femei.[2][3]

Caracteristicile fizice ale sindromului Noonan ar mai putea include toracele neobișnuit de lat, cu o distanță mare între mameloane, sternul înfundat sau proeminent și, în unele cazuri, scolioza (curbura anormală a coloanei vertebrale).[2][3]

Majoritatea copiilor cu acest sindrom vor avea o malformație cardiacă congenitală, cum ar fi stenoza pulmonară, cardiomiopatia hipertrofică sau defecte septale. Aceste condiții pot pune o presiune semnificativă asupra inimii și pot necesita monitorizare cardiologica periodică.

Există și alte simptome, mai puțin comune, ce pot fi asociate cu acest sindrom:

• dificultățile de învățare;
  
• problemele de comportament;
  
• sensibilitatea crescută la vânătăi și sângerări;
  
• afecțiunile oculare (ex: viciile de refracție, strabismul, cataracta, nistagmusul sau mișcările ritmice, involuntare, ale globilor oculari);
  
• hipotonia (scăderea tonusului muscular);
  
• testiculele necoborâte (criptorhidia);
  
• limfedemul sau edemul limfatic;
  
• problemele cu auzul;
  
• problemele cu rinichii.[2][3]

Sindromul Noonan poate aduce cu sine o serie de complicații care necesită o atenție specială. Întârzierile de dezvoltare reprezintă una dintre acestea, copiii cu sindromul Noonan putând avea un ritm de dezvoltare mai lent comparativ cu ceilalți copii de aceeași vârstă. Această situație poate fi observată în cazul învățării abilităților de bază precum vorbitul sau mersul, dar și în ceea ce privește performanțele școlare.[4]

Alte posibile complicații sunt tulburările de coagulare (ex: hemoragii la traumatisme minime) sau problemele de fertilitate (în special la bărbați). De asemenea, sindromul Noonan este asociat cu un risc mai mare de a dezvolta anumite tipuri de cancer, în special leucemie.[4]

Peste 50% din cazurile de sindrom Noonan apar din cauza unei mutații în gena PTPN11. Alte gene implicate în apariția acestui sindrom sunt SOS1, RAF1, KRAS, NRAS, BRAF, MAP2K1 și RRAS. Aceste gene joacă un rol important în reglarea creșterii și dezvoltării celulelor.[2]

În ceea ce privește modul de transmitere, sindromul Noonan se moștenește în majoritatea cazurilor autozomal dominant. Înseamnă că o singură mutație a genei responsabilă de acest sindrom, moștenită de la un părinte afectat, este suficientă pentru a provoca boala la copil. Totuși, există și cazuri în care sindromul Noonan este rezultatul unei mutații noi (de novo), care nu a fost moștenită de la părinti, ci a apărut spontan. În 15% până la 20% dintre cazuri, cauza este necunoscută.[2]

În unele cazuri, sindromul Noonan poate fi suspectat înainte de naștere, pe baza rezultatelor morfologiei fetale. Un diagnostic de sindrom Noonan poate fi luat în considerare și în alte situații, cum ar fi detectarea excesului de lichid amniotic care înconjoară fătul sau alte anomalii fetale.

Cu toate acestea, sindromul Noonan este diagnosticat la naștere sau în copilăria timpurie.

Diagnosticul sindromului Noonan se bazează în primul rând pe evaluarea clinică a pacientului. Aceasta implică o examinare fizică detaliată, unde sunt observate cu atenție caracteristicile faciale specifice și alte semne fizice care pot indica prezența sindromului Noonan, o discuție cu părinții privind alte potențiale semne ale acestui sindrom, inclusiv probleme cardiace, dificultăți de hrănire sau probleme de învățare, și evaluarea istoricului familial.[3][4]

Este dificil să se stabilească un diagnostic doar pe baza simptomelor (există multe alte sindroame genetice care se manifestă prin caracteristici fizice foarte asemănătoare). Pentru confirmarea diagnosticului, se va apela la teste genetice. Este important de reținut că un test genetic negativ nu exclude complet sindromul Noonan. În aproximativ 1 din 5 cazuri, nu se poate identifica o mutație specifică.[1][3][4]

Pe lângă aceste teste, pentru o evaluare completă a sănătății și a efectelor sindromului Noonan, se mai poate recomanda și:

• evaluarea cardiacă (ex: ecografie cardiacă, electrocardiogramă);
  
• evaluarea oftalmologică;
  
• ecografia renală;
  
• evaluarea audiologică (teste de auz);
  
• efectuarea de teste de coagulare;
  
• efectuarea de investigații imagistice ale toracelui și coloanei vertebrale.[1][3][4]

Evaluările detaliate ale organelor și sistemelor corpului pot ajuta la identificarea problemelor asociate cu sindromul Noonan, precum malformațiile cardiace sau problemele de auz, și pot fi repetate periodic, pentru monitorizarea efectelor acestuia.

Prognosticul pentru persoanele cu sindromul Noonan variază în funcție de severitatea simptomelor. Acest sindrom nu se poate vindeca, dar se poate interveni pentru gestionarea simptomelor și tratarea afecțiunilor asociate acestuia, cum ar fi defectele cardiace congenitale, probleme de vedere ori de auz. Cu cât mai devreme se stabilește un diagnostic și se începe tratamentul, cu atât mai bun este prognosticul![1][4]

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol nu pot înlocui vizita la medic. Pentru stabilirea unui diagnostic și a unui plan de tratament adecvat, este necesară o consultație de specialitate!

Bibliografie:

1.Allen, Mary J, and Sandeep Sharma.„Noonan Syndrome”, StatPearls Publishing, 9 Jan. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532269/. Accesat la 5 iulie 2024.

2.„Noonan Syndrome”, MedlinePlus Genetics, 2014, medlineplus.gov/genetics/condition/noonan-syndrome/. Accesat la 5 iulie 2024.

3.„Noonan Syndrome”, NHS Choices, 2024, www.nhs.uk/conditions/noonan-syndrome/. Accesat la 5 iulie 2024.

4.„Noonan Syndrome - Diagnosis and Treatment”, Mayo Clinic, 2023, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/noonan-syndrome/diagnosis-treatment/drc-20354428. Accesat la 5 iulie 2024.