Copiii se confruntă cu o serie de provocări care pot contribui la dezvoltarea depresiei. Citește în continuare pentru a înțelege ce implică exact depresia la copii, care sunt cauzele și factorii de risc, precum și simptomele acesteia. Vom explora, de asemenea, consecințele pe care le poate avea depresia asupra dezvoltării copilului și rolul crucial pe care îl joacă părintele în identificarea și gestionarea acestei afecțiuni. În plus, vom aborda și modalitățile de tratament ale depresiei la copii.

Depresia la copii este o tulburare de sănătate mintală serioasă și reală, care se caracterizează prin sentimente persistente de tristețe și pierderea interesului pentru activități. Această afecțiune nu este doar o indispoziție trecătoare sau o parte normală a creșterii, ci o problemă serioasă care poate afecta funcționarea normală a copiilor în viața de zi cu zi. Conform Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC), aproximativ 3,2% dintre copiii cu vârste între 3 și 17 ani au experimentat episoade de depresie [1].

Este esențial să se facă o distincție între depresia la copii și tristețea normală. Toți copiii pot avea stări de tristețe sau pot fi morocănoși la un moment dat, dar depresia este ceva mai mult decât atât. Aceasta afectează gândirea, sentimentele și comportamentul copiilor și poate dura săptămâni, luni sau chiar ani [2].

Depresia poate afecta copiii de orice vârstă, inclusiv preșcolarii, dar simptomele pot varia în funcție de etapa de dezvoltare. Copiii mai mici pot avea dificultăți în a-și exprima sentimentele, așa că depresia la aceștia poate fi recunoscută mai ales prin comportamente cum ar fi agresivitatea sau retragerea, dar mai ales stări de iritabilitate și colaborare dificilă în sarcini, descriind frecvent sentimente de plictiseală [3].

Depresia la copii poate fi declanșată de o serie de factori și circumstanțe. Unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru depresia la copii este legat de factorii biologici și genetici. Studiile arată că dacă unul sau ambii părinți sau rudele apropiate au suferit de depresie, copilul are un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune. De asemenea, anumite dezechilibre chimice la nivelul creierului pot contribui la apariția depresiei [4].

Factorii de mediu și stresul joacă, de asemenea, un rol semnificativ în dezvoltarea depresiei la copii. Mediul în care un copil crește poate influența semnificativ riscul de a dezvolta depresie. Acest risc se amplifică în cazul copiilor care trăiesc într-un mediu în care sunt victime ale abuzului sau neglijării, trăiesc în sărăcie, sunt expuși la violență în familie sau în comunitate, sau au pierdut un părinte; gestionarea emoțiilor în aceste situații este dificilă inclusiv în cazul adolescenților, cu atât mai mult al copiilor. De asemenea, evenimente stresante din viața copilului cum ar fi divorțul părinților, mutarea într-un nou oraș sau la o nouă școală sau pierderea unui prieten sau a unui membru de familie pot declanșa depresia - mai ales daca există un teren genetic/predispoziție genetică sau neurochimic vulnerabile/într-un dezechilibru [2].

Nu în ultimul rând, și problemele de sănătate fizică pot fi un factor de risc pentru depresia la copii. Unele afecțiuni medicale cum ar fi hipotiroidismul sau anumite tipuri de cancer pot crește riscul de depresie la copii. De asemenea, medicamentele folosite pentru tratarea acestor afecțiuni sau anumite medicamente administrate uneori copiilor (e.g. corticosteroizii) pot avea efecte secundare care includ depresia[1].

Depresia poate avea efecte profunde asupra dezvoltării și bunăstării copiilor. Identificarea simptomelor emoționale este una dintre componentele esențiale în detectarea timpurie a acestei boli. Copiii depresivi pot prezenta tristețe persistentă, iritabilitate, lipsă de interes pentru activitățile pe care le apreciau în trecut, sentimente de inutilitate sau vinovăție și, în unele cazuri, gânduri despre moarte sau sinucidere. Acestea apar mai frecvent la adolescenți. De asemenea, putem adăuga dependență față de părinți, uneori chiar ușor regres psihomotor, toleranță scăzută la frustrări minore [3].

Depresia nu se manifestă doar la nivel emoțional, ci poate avea și semne fizice care trebuie urmărite. Aceste simptome pot include schimbări în apetit sau în greutate, probleme de somn (insomnie sau hipersomnie), oboseală sau lipsa de energie și dificultăți de concentrare. Aceste simptome pot fi mai dificil de identificat la copii, deoarece ei adesea nu pot exprima sau înțelege complet ceea ce simt [4].

În plus, depresia poate provoca modificări în comportamentul copilului. Acestea pot include retragerea din activitățile sociale, scăderea performanțelor școlare, comportament agresiv sau autodistructiv sau heteroagresiv față de părinți sau mediu – aruncat cu obiecte/distrugere obiecte din mediu - și neglijarea igienei personale. De exemplu, un copil care era anterior activ și sociabil ar putea deveni izolat și ar putea refuza să participe la activitățile cu ceilalți copii [1].

Pentru a putea fi considerate semne ale depresiei, aceste schimbări comportamentale sau emoționale trebuie să persiste mai mult de două săptămâni și să interfereze cu funcționarea zilnică a copilului. Este important să se observe nu doar prezența acestor simptome, ci și durata și intensitatea lor.

Depresia la copii poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării, afectând atât sănătatea fizică, dar și pe cea mintală. În ceea ce privește sănătatea fizică, depresia poate conduce la o serie de probleme, printre care se numără probleme de somn, lipsa poftei de mâncare, dureri de cap și de stomac sau o scădere generală a energiei. Acest lucru poate duce la o dezvoltare fizică lentă sau inadecvată, cu impact asupra unor perioade cheie de dezvoltare psihoemoțională care sunt greu de recuperate ulterior [2].

Depresia poate afecta, de asemenea, dezvoltarea cognitivă a copilului. Aceasta poate modifica abilitatea copilului de a se concentra, de a-și aminti informații sau de a lua decizii, ceea ce poate duce la dificultăți academice [4].

Impactul depresiei asupra dezvoltării sociale și emoționale a copiilor este, de asemenea, profund. Copiii cu depresie pot avea dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor cu alți copii. Ei nu reușesc să își exprime emoțiile în mod adecvat, ceea ce poate duce la izolare socială. Copiii cu depresie au adesea o stima de sine scăzută și un sentiment de neajutorare.

În plus, copiii cu depresie au un risc mai mare de a dezvolta alte tulburări mentale pe parcursul vieții: anxietate, tulburare bipolară și dependență de alcool sau droguri în adolescență sau viață de adult. Ținând cont de toate acestea, este evident că e esențial ca problema să fie diagnosticată și tratată cât mai curând posibil; fă chiar acum o programare, dacă ești îngrijorat din cauza copilului tău - intervenția/adresarea către specialiștii în sănătate mintală precoce crește semnificativ șansele de recuperare ale copilului tău!

Identificarea semnelor și simptomelor de depresie la copii este esențială pentru intervenție timpurie și tratament. Copiii cu depresie pot prezenta o serie de simptome, printre care schimbări în comportament, pierderea interesului pentru activitățile preferate, probleme de somn și de concentrare, iritabilitate, sentimente de vinovăție sau lipsă de valoare și chiar gânduri suicidare [3].

Pe lângă identificarea simptomelor, părinții au un rol crucial în a menține comunicarea cu copilul lor. Discuțiile sincere despre sentimentele și grijile copilului pot ajuta la înțelegerea problemelor cu care se confruntă. Este esențial ca părinții să fie empatici, înțelegători și să nu minimalizeze sau să invalideze sentimentele copilului.

Dacă un părinte suspectează că al său copil suferă de depresie, este esențial să caute ajutor de la un specialist în sănătate mintală. Un psiholog, psihiatru sau consilier poate evalua severitatea depresiei și poate oferi recomandări pentru intervenția psihoterapeutică, modificările necesare de efectuat în mediul de viață al copilului și dacă e necesară inițierea tratamentului psihotrop. Abordarea în echipă multidisciplinară este esențială în cazurile complicate/severe, iar lipsa de răspuns/ ameliprării simptomatologiei după 4-6 ședințe de psihoterapie reprezintă un argument pentru prezentarea cât de curând la psihiatru și inițierea tratamentului psihotrop.[2].

Odată ce un copil a fost diagnosticat cu depresie de către medicul psihiatru pediatru, părinții joacă un rol important în gestionarea tratamentului. Acesta poate implica terapie (individuală sau de familie), medicamente, modificări ale stilului de viață sau o combinație a acestora. Părinții pot fi partea integrantă a echipei de tratament, oferind sprijin emoțional și logistic, asigurându-se că medicamentul este administrat conform prescripției și participând activ la ședințele de terapie făcând constant și generalizări ale planului de terapie și modificări în mediul de viață al copilului [1].

Tratamentul depresiei la copii este o abordare complexă și implică mai multe metode. Una dintre acestea este psihoterapia, care ajută copilul să își înțeleagă și să își gestioneze emoțiile, să dezvolte strategii de coping și să își îmbunătățească relațiile cu ceilalți. De asemenea, în psihoterapie specialistul poate contribui la ameliorarea altor afecțiuni asociate, de pildă anxietatea. Medicamentele pot fi, de asemenea, o opțiune de tratament, deși sunt de obicei recomandate numai în cazurile moderate sau severe de depresie și întotdeauna sub supravegherea unui medic. Modificările stilului de viață, inclusiv o dietă echilibrată, somnul adecvat și activitatea fizică regulată pot contribui la îmbunătățirea stării de bine a copilului [2].

Este esențial să subliniem importanța identificării și tratării precoce a depresiei la copii. Un tratament început devreme poate preveni agravarea depresiei și poate minimiza impactul acesteia asupra dezvoltării și vieții cotidiene a copilului [4].

Depresia la copii este o problemă serioasă și nu trebuie ignorată. Ea poate afecta dezvoltarea copilului, iar ca părinte, rolul tău este esențial în identificarea și gestionarea acestei stări. Înțelegerea simptomelor, cunoașterea cauzelor și factorilor de risc, precum și alegerea tratamentului adecvat, sunt elemente esențiale pentru a ajuta copilul să depășească această perioadă dificilă. Te încurajăm să continui să te informezi, să cauți soluții și să îi acorzi sprijin copilului tău sprijin alături de recomandările din partea specialiștilor în domeniul medical/ psihoterapeutic adecvat!

Disclaimer: Informațiile din acest articol au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul de specialitate!

Surse:

1.Cleveland Clinic. “Depression in Children | Cleveland Clinic Children’s.” Cleveland Clinic, 17 Nov. 2020, my.clevelandclinic.org/health/diseases/14938-depression-in-children, accesat la 10.06.2024;

2.Hazell, Philip. “Depression in Children.” BMJ : British Medical Journal, vol. 325, no. 7358, 3 Aug. 2002, pp. 229–230, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1123757/, accesat la 10.06.2024;

3.https://www.facebook.com/WebMD. “Depression in Children: Symptoms and Common Types of Child Depression.” WebMD, 24 Apr. 2022, www.webmd.com/depression/depression-children, accesat la 10.06.2024;

4.NHS. “Depression in Children and Young People.” Nhs.uk, 16 May 2023, www.nhs.uk/mental-health/children-and-young-adults/advice-for-parents/children-depressed-signs/, accesat la 10.06.2024.